Căutare

joi, 8 decembrie 2016

În noaptea îngheţului

Oamenii nopţii îmi mergeau pe braţe , îmi vorbeau
despre ceva ce nu puteam înţelege , nu-i luam în serios ,
ştiam că este noaptea îngheţului . Ştiam asta din presimţirea
rarefierii , din vocea răguşită a copacului din faţa ferestrei.
Le-am strigat să coboare în mâneci dar nici ei nu mă luau
în seamă , mă credeau nebună . Şi de unde până unde avea
absenţa mea ceva mai viu , astfel încât să-mi poată vorbi
pe limba viului , căci vroiau să-mi ia un interviu cât un deget
de lung plin cu inele . M-am înfuriat deoarece aveam lucruri
serioase de făcut , cum ar fi tăiatul aerului , devenisem 
nervoasă şi din cauza unei pilituri de lumină care îmi
ameninţa pielea . Şi cum mergeam spre ceva indefinit de care
auzisem printr-o intuiţie asurzitoare , primul om de pe braţul
meu a cedat , au mai căzut câţiva şi aşa s-a distrus totul , până
la penultima mea bătaie de ceas din buzunarul de la piept .
Am simţit cum cineva cu mănuşi groase îmi modela inima
şi îi dădea o formă de gură hulpavă . Mi se făcea foame din ce
în ce mai mult şi-mi era teamă , nu ştiam dacă de ceva din
afară sau chiar de mine .