mele rotunde , ca niște
mărgele deșirate s-au
rostogolit până la
picioarele gândului .
Secunde zburătoare mă
fac să tresar , odaia
inundată cu râsete devine
neîncăpătoare și căldura
lemnului trosnind în foc
mă afundă într-o dulce
visare ....
De unde vii copilă de mă
tulburi așa tare ?
Țopăind și surâzând , din
alte vremi îmi pare ....
Sau din vreun ascunziș
astral , din lumile celeste
sau poate dintr-o poveste?
De unde ai ieșit , dintr-o
fantă de lumină , din
cerul învăluit în curcubeie
Pășind prin gândul meu
cu atâta grație ?
Simt mirosul tău dulceag în a mea ființă
Și da , în suflet simt a ta prezență .
Ești un ecou al chemărilor profunde ,
Ai venit , acum știu de unde
Și ce doruri de tine mă leagă ,
Prin ochii tăi văd o lume-ntreagă .
Zâmbind , copila întinde mâna spre mine ,
Cu degetele în aer îmi desenează un mâine
Și șoptit mă cheamă să-i cântăm dimineții mundană
Mantră răsăritului prins în geană ,
Pași urmând calea în adâncul inimii
Când șase aripi întind spre noi serafimii .
Rămânând în timp , dincolo de timp , în mult
În aproape , în rotund, în înalt .
