Căutare

marți, 29 august 2017

Floare de soare prind în palme în clipa aceea ,
miraculoasă , când soarele o iubeşte cu patimă
trimiţându-i săruturi pe raze . Flori de soare
privesc pe sub gene atunci când este rostit numele meu ,
cel real , cel copt în inima coaptă a soarelui şi atunci
eu ştiu că sunt recunoscută aşa , cum vin de departe
printre flori de soare care îmi desenează zâmbet , pe 
care îl pun pe treapta cea mai de sus a timpului .

duminică, 27 august 2017

Un fel de Don Quijote

Expresia  a te lupta cu morile de vânt îşi are originea
în literatura universală , lupta cu himerele creionată 
de scriitorul spaniol Miguel Cervantes într-una dintre
cele mai cunoscute capodopere ale sale -Don Quijote
de la Mancha . O luptă închipuită , inegală cu un duşman
imaginar . Asta fac eu , mă lupt cu morile de vânt , doar
că lupta mea nu este închipuită şi ,,duşmanii'' nu sunt
imaginari , ci cât se poate de reali . Şi vântul bate .... te
poţi supăra pe el că-ţi încurcă părul ? Poţi ! Crezi că lui
îi pasă de supărarea ta ? Nu-i pasă !
Dacă nici Don Quijote n-a câştigat lupta cu morile de vânt ,
n-ar trebui nici eu să mă stresez prea mult şi totuşi o fac .
Na , nu mă pot abţine .... Oricum , orice fac sau spun , nu
doar că poate fi folosit împotriva mea , ci chiar este folosit
împotriva mea . Cu alte cuvinte , oricum o dau , tot o iau .
De asta e bine să stai în banca ta , numai că banca mea este
şi banca altora , de asta uneori e bine să laşi lucrurile aşa 
cum au fost , nu să vii tu să le schimbi , eşti tu mai deşteaptă
decât alţii ? Da , sunt ! Şi nu-i pot urma pe ceilalţi , eu am
calea mea , nu merg după turmă , nici în faţa ei .
Când n-ai cu cine , n-ai cu cine . Degeaba tot încerc .
De spus , se pot spune multe , dar uneori e mai bine să taci 
şi să faci ce crezi că e bine . Şi fac câtă vreme ştiu ce fac . 
În ceea ce priveşte gura lumii , în general , vântul bate ....
vorbele rămân .... Unde rămân ? Asta depinde de fiecare .
Undeva scrie că Don Quijote , deşi considerat de ceilalţi 
nebun , se dovedeşte a fi mai aproape de adevăr , datorită 
nobleţii gândirii şi a acţiunilor sale decât persoanele
considerate normale . 




joi, 17 august 2017

Şi totuşi e ceva ....

E un punct galben lângă pietrele albastre .
Sunt martoră tăcută a strivirii nimicului şi nimeni
nu poate mirosi pulberea de partea cealaltă a pietrelor.
Să ne temem de timp ? Ascultă-mă , n-am de gând să ţip.
Un râu fără număr de curenţi ne hrănesc şi ne poartă cu
aceeaşi apă . E soarta ?
Hai să lăsăm paşii să se apropie de pietrele albastre .
Sunt eu , după somn şi înainte de a mă trezi văd un punct 
galben în albastru . Niciodată să nu ştergeţi galbenul din
albastru .


Ah,ce vis....o dorinţă....gând împlinit
Ce frumoşi sunt ochii tăi  lac , teatru spre nesfârşit
Mă închid în priviri , eu sunt vie şi îţi dansez 
Puf de atingeri pe pleoape , parfum de tăceri ....
Nu pot cuprinde multe în cuvânt , nu vreau 
Îţi dansez liniştea aici , pe pământ ....


joi, 10 august 2017

Bucovina .... aici auzi îngerii cântând

Ce mă face pe mine liberă ? Ieşirea în natură , aici simt
libertatea.Să ies din oraş , unde mă simt închisă ca într-o 
cuşcă , la un moment dat simţeam oraşul cum mă apasă pe
umeri de parcă îl purtam în spate.Vacanţa a venit în 
sprijinul meu înainte de a mă înconvoia.Ne-am dorit să
păşim pe tărâmul bucovinean ,asta după ce în 2016 am trăit
o vacanţă minunată pe meleaguri maramureşene , vrem să
luăm la pas România , o ţară frumoasă.Şi .... am plecat spre Bucovina.... un loc mirific care ţi se cuibăreşte în suflet ,
un spaţiu de linişte şi meditaţie , un loc în care te afli mai
aproape de divinitate .

Cărările sunt atât de munte ..... paşii mei atât de vară .....
Dacă aud pasul tău mângâind cărarea şi inima mea o pun
pe cărare , pot spune că sunt lângă tine ?
Dacă auzi gândul meu străbătând orizontul şi dorul meu 
vântului dăruiesc ,pot să cred că sunt lângă tine ?
Dacă noaptea te aud rugându-te zilei şi-n ruga mea nopţii
tale mă-nchin , pot visa că sunt lângă tine ?
Dacă amintirea de tine lăcrimează în furtună şi sufletul
mi-l împart fiecărui strop prăbuşit , pot spera că sunt
lângă tine ?
Ţi-am călcat pe cărări uşor , să nu-ţi deranjez suflarea .
M-am ascuns după cuvinte şi am şoptit rugăciuni ce au
căzut lângă paşii mei muţi . Am împrăştiat rugi de-a lungul
cărării timpului abia foşnind în tăcere.
Azi nu mă consider deosebit de bună sau de rea , m-am 
oprit să las timpul să mă curgă înspre locul unde toate
se aud . 
Din ochiul nopţii se naşte iubirea ce-mbracă pământul
în suflet duios, cărări de lumină se îndreaptă spre tine,
tărâm frumos.