Bună sara lui Crăciun

Crăciun binecuvântat !

          Noaptea sfântă începe odată cu 
momentul în care ziua se îngână cu noaptea.
Atunci este un moment culminant , care 
deschide Noaptea în sine . Este necesar să 
găsim un gest , o stare care să ne golească de
conţinuturile obişnuite ale zilei , pentru a ne
retrage în noi înşine . În această retragere 
spre interior , să căutăm o deschidere spre
lumile superioare care să ne trezească 
veneraţie şi dăruire în suflete . 
Când veneraţia şi dăruirea se nasc în noi ,
inima noastră este goală de noi şi începe
să primească picături de ceva mai înalt .
                                                                           
  Pentru a deveni părtaşi la Noaptea Sfântă
este nevoie de strădania noastră de a crea
în templul inimii un spaţiu de linişte pe care
să nu-l umplem tot cu noi , ci să lăsăm
Forţele Superioare să reverse în el darurile
Crăciunului . Să avem noapte sfântă cu
daruri , căci lumea întreagă are nevoie să
avem ce dărui mai departe din conştienţa
christică , aceea de a învăţa să fim 
responsabili pentru destinul nostru şi de a
aduce mereu echilibru şi bine în viaţa
noastră .

Mirosind a alb

Dincolo de cuvinte
cineva m-a strigat ,
ochiul acela care mă
urmărea sau poate 
noaptea a stins ecoul
chemărilor şi-am 
rămas aşa , 
suspendată , cu toate
mirările mirosind a 
alb . Voiam să prind
bucăţi din ziua 
fragilă , fără să văd 
  cum noaptea
pândeşte în plan
 secund . Acolo unde
  mai trec păsări
oarbe , acolo unde se înalţă nefiresc
zorii albi spre tâmple şi mai departe 
am şoptit chemării dincolo de cuvinte .
Şoaptele zilelor noi m-au chemat şi-am
rămas aşa , în mirare , pe când iarna 
muşca din mine ca dintr-o poamă 
venită aşa , la întâmplare , peste inima mea .