Căutare

marți, 13 iunie 2017

Învăţ să ascult , să privesc şi să stau


























Uneori am mers lin , alteori am alergat , dar de cele mai 
multe ori m-am lăsat purtată pe aripi de basm . Am lăsat
inima să aleagă . Am văzut cerul albastru , am plutit pe un 
nor , am alergat desculţă , am adăugat culoare la curcubeu,
am auzit şoaptele unui fluture , am cântat împreună cu 
păsările . Toate sunt emoţii ce oferă un clinchet inimii .
Dorinţele nu au vârstă , inima călătoreşte oricând .
Simt o accelerare atunci când vrea să viseze , să zboare
departe . Ea , inima , îmi trimite pe buze un zâmbet
copilăresc , care nu măsoară vârsta , ci sentimentele .
Am privit cerul şi mi-am imprimat pe retină cântecul 
sferelor , lăsând toată frumuseţea lumii să se cufunde 
în valsul fără de sfârşit al luminii . Pentru o clipă trec 
dincolo de mine şi zbor la infinit în frumuseţea fără de 
margini a pământului . Las toată această minunăţie 
infinită să mă cuprindă ca să pot respira frumosul şi să îmi
crească pe inimă pajişti verzi pline de flori . Scriu în gând
o epistolă pentru îngerii ce ţin lumea cu aripile lor fantastice
să nu se rostogolească în haos .