Căutare

sâmbătă, 27 aprilie 2019

Prezenţi în Divinul din noi


Pământul s-a cutremurat ,
Cerul s-a învolburat ,
Soarele nu mai e sus ,
Uimită , firea-ntreagă plânge ,
Pe cruce e răstignit Isus


,,O , copilul meu scump'', acest cântec ce întruchipează
tânguirea Fecioarei Maria la vederea lui Isus răstignit pe
cruce , este trăirea profundă a durerii , note celestine ce
intră în fiecare celulă , te învăluie şi te aşează în liniştea
lăuntrului , o atingere de sens unde se împleteşte făptura
cu Divinul . Ceva în fiinţa ta se cutremură , e plânsul tău ,
e plânsul Mamei . 
Ce taină spui prin lacrimi mănunchiului de crini , rănilor
din palmă privindu-i fruntea calmă pe care stă înfiptă
cununa Lui de spini ? 
Şi iată , cerul s-a întunecat , Tu la cruce lângă Fiul Tău ai
stat şi mâinile ţi se-mpreună din haina cenuşie , în tine
doar durerea mai e vie .


Vinerea lacrimilor . Cerul se sfâşie ....
,,Rău m-am întristat ,
Şi rărunchii mi se rup , Cuvinte ,
Junghierea Ta nedreaptă  văzând-o ....''
( din Prohodul Domnului )
Cât de orb şi de nemernic să fii să omori pe Dumnezeu ?
Cum să ucizi pe Cel care ţi-a dat viaţă ? Cum să umpli
de răni pe Cel ce te vindecă ? Cum să biciuieşti pe Cel ce 
te mângâie ? Cum să pui coroană de spini Celui ce te-a 
încoronat împărat al făpturii ? Cum să străpungi
mâinile care te-au zidit ? Cum să reduci la tăcere pe Cel
care te-a învăţat să vorbeşti ? Cum să scuipi pe Cel ce
te sărută cu veşnicie ? Cum să calci în picioare pe Cel
ce te îmbrăţişează cu lumina Lui ? Cum să sfărâmi pe
Cel ce te zideşte ? Cum să muşti mâna care te hrăneşte ?
Cum să dai întuneric Celui ce-ţi deschide ochii ?
Dumnezeu Viu sfărâmat , pironit , străpuns , biciuit , omorât
pentru noi şi de către noi . 
Îngerii au îngheţat în cer cu aripile întinse . S-a sfârşit !
Apoi şi-a dat duhul . Şi tot cerul s-a întunecat , întuneric
în mijlocul zilei . ,,Cu adevărat a fost Fiul lui Dumnezeu !'',
a strigat un centurion roman .
Pe chipul Hristosului este linişte . Liniştea Sâmbetei celei
Mari . Însă pe un chip va rămâne veşnic o întristare 
a Vinerii celei Sfâşiitoare , sfâşiitoare pentru o inimă de
mamă . O mamă ce stătea la piciorul crucii privind cu
sufletul sfâşiat de durere la Fiul ei . Există o legătură
fiinţială , structurală , între Cruce şi Maica Domnului .
Cum credeţi că a plecat şi a lăsat acolo tot ce avea mai
scump ? Sânge din sângele Ei , trup din trupul Ei ?
Inima şi centrul vieţii Ei . Care credeţi că a fost drumul 
Maicii Domnului după ce piatra mormântului a astupat
Viaţa ?
Mi se rupe inima ca unei maici care şi-a văzut copilul murind , spune cântarea Prohodului . Uciderea de Dumnezeu a avut loc , suntem în ea ca într-un univers 
de nefiinţă . 
Sâmbăta Mare . Tăcere . Ucenicii sunt ascunşi în case .
Dincolo de uşi . O zi a tăcerii , nimic nu tulbură liniştea
cetăţii . Cerul tace . Dumnezeu tace . Hristos este în 
mormânt . Este o trecere de la moarte la viaţă .
În această zi Isus Cristos , Fiul lui Dumnezeu , care şi-a dat 
viaţa pentru răscumpărarea păcatelor oamenilor , este cu
trupul în mormânt dar cu sufletul în iad , pentru a răscumpăra sufletele credincioase legate de puterea răului
şi a păcatului .
  În mormânt, Viaţă,
Pus ai fost, Hristoase, 
Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti, 
Plecăciunea Ta cea multă preamărind.
 
 Dar cum mori, Viaţă,
Şi cum şezi în mormânt ?
Şi împărăţia morţii Tu o zdrobeşti
Şi pe morţii cei din iad îi înviezi ? 
 Te mărim pe Tine,
Iisuse Doamne,
Şi-ngroparea îţi cinstim şi patimile,
Că din stricăciune Tu ne-ai izbăvit.
(Prohodul Domnului - https://doxologia.ro/rugaciune/prohodul-domnului)
Rugăciunea Maicii Domnului , cu inima zdrobită de durere 
ne vesteşte dincolo de moarte că Hristos a înviat . 
El a înviat şi reînvie de fiecare dată , arătându-Se mai
puternic decât moartea şi decât lumea , căci El este 
Domn al vieţii şi al universului . El este Calea , Adevărul ,
şi Viaţa . Nu s-a înţeles că El a venit pentru a fi ascultat
şi nu persecutat , a venit pentru a fi slujit , nu ucis .
Isus a fost ucis fizic , dar El este profund prezent în gena
fiinţei noastre , trăieşte în noi , prin noi . El este viu şi 
nemuritor . Dumnezeu înviază din morţi mereu ,
iubindu-ne infinit , până la iad şi înapoi , şoptindu-ne
mereu că ne iubeşte o veşnicie .
Hristos înviază din morţi în fiecare zâmbet , în fiecare gură
de pâine dăruită , în fiecare lacrimă vărsată , în fiecare
oftat de durere , în fiecare suflare de lumină , în fiecare
floare de gând . Strânge cu atenţie toate morţile noastre 
ca pe nişte firimituri în ştergarul cu care a fost ştearsă 
de sânge Faţa Sa cea dumnezeiască . Ne mângâie mereu
cu mâinile străpunse de piroane , ne dăruieşte mereu 
Sângele Lui pentru viaţă veşnică .
Pierdută prin întortochelile lumii , prinsă în iureşul 
vieţii , orbecăind prin acest haos , cobor în adâncul fiinţei
mele să-mi caut liniştea şi pacea sufletului şi aşa , curată
în gând , trup şi suflet să primesc Sfânta Lumină şi să
spun : Doamne , ridică sufletele noastre spre eternitatea şi 
infinitatea mângâierii Tale şi luminează-ne mereu Calea 
pe cărările Vieţii .