Iubite , nu ştiu ce mi
se-ntâmplă
Ceva nedesluşit îmi
bate-n tâmplă
Uneori se aşterne
o linişte deplină
Să fie muntele de vină ?
Dinspre el o voce caldă
şi duioasă
Îmi spune că sunt
frumoasă
Şi cumva o mână simt
pe frunte
Ce îmi alungă grijile
mărunte
Eu îl privesc cu dragoste
în tăcere
El mă îndeamnă să las
a lumii plăcere
Să-i urc vârful înalt
fără frică
Şi-mi va oferi găzduire
în stâncă
,,Hai vino la mine,
departe de lume,departe
de tot
Hai vino , eu îţi voi purta noroc
Lasă totul în urmă şi rău să nu-ţi pară
Îţi voi dărui izvoare , râuri , păduri
Şi te voi iubi în anotimpuri
Şi-n plus încă o vară ''
Căutare
vineri, 23 august 2019
joi, 22 august 2019
Tu mi-ai sărutat picioarele când ochii mei ţi-au zâmbit
Sunt momente în care vreau doar să te privesc ,
să te admir , fără să-ţi vorbesc .Şi atunci ,îmi las
cuvintele să se oprească la marginea buzelor
şi gândurile în negrul ochilor .
Ştiu că tu vei rămâne mereu în cealaltă parte a lumii ,
a lumii noastre , după porţi de argint .
Pe o margine de infinit privesc cuminte spre tine ca spre
un fluture frumos pe care l-am atins , dar pe care nu l-aş
putea vreodată ţine doar pentru mine.
să te admir , fără să-ţi vorbesc .Şi atunci ,îmi las
cuvintele să se oprească la marginea buzelor
şi gândurile în negrul ochilor .
Ştiu că tu vei rămâne mereu în cealaltă parte a lumii ,
a lumii noastre , după porţi de argint .
Pe o margine de infinit privesc cuminte spre tine ca spre
un fluture frumos pe care l-am atins , dar pe care nu l-aş
putea vreodată ţine doar pentru mine.
Te aştept ....
Te aştept când amiaza-i
pune cerului smaralde ,
te aştept în liniştea din
jur şi aud cum îmi
zâmbeşti .
Te aştept pe o bancă în parc , unde îndrăgostiţii
se ţin de mână şi râd
încântaţi , merg fericiţi
căci au fost săgetaţi
de-un zeu ce-şi plimbă
prin ceruri un arc.
Mi-ai apărut de atâtea ori şi nu ştiu de unde vii spre mine ,
aud cum păşeşti , cum îmi intri-n suflet şi mă întreb ,
oare cine eşti ?
pune cerului smaralde ,
te aştept în liniştea din
jur şi aud cum îmi
zâmbeşti .
Te aştept pe o bancă în parc , unde îndrăgostiţii
se ţin de mână şi râd
încântaţi , merg fericiţi
căci au fost săgetaţi
de-un zeu ce-şi plimbă
prin ceruri un arc.
Mi-ai apărut de atâtea ori şi nu ştiu de unde vii spre mine ,
aud cum păşeşti , cum îmi intri-n suflet şi mă întreb ,
oare cine eşti ?
miercuri, 21 august 2019
Zâmbet firesc de drag
Pe obrazul ei timpul s-a oprit , preţ de o răsuflare ,
în colţul ochiului drept s-a născut un pic de infinit ,
în păr , adieri de vânt îi împletesc parfum de bucurie
şi pe arcul perfect al buzei de sus , un zâmbet îi şopteşte
la capătul fiecărei îmbrăţişări , prin gândul ei se opreşte
o dragoste mare .
Pe pielea ei timpul s-a oprit preţ de un infinit , iar în ochiul
ei stâng s-a născut un fel de minune , prin părul ei , doi pui
de îngeri se joacă de-a iubirea şi pe arcul perfect al buzei
de jos un zâmbet se naşte , la capătul fiecărui sărut .... prin
gândul ei luminează mereu un dor şi o dragoste mare .
în colţul ochiului drept s-a născut un pic de infinit ,
în păr , adieri de vânt îi împletesc parfum de bucurie
şi pe arcul perfect al buzei de sus , un zâmbet îi şopteşte
la capătul fiecărei îmbrăţişări , prin gândul ei se opreşte
o dragoste mare .
Pe pielea ei timpul s-a oprit preţ de un infinit , iar în ochiul
ei stâng s-a născut un fel de minune , prin părul ei , doi pui
de îngeri se joacă de-a iubirea şi pe arcul perfect al buzei
de jos un zâmbet se naşte , la capătul fiecărui sărut .... prin
gândul ei luminează mereu un dor şi o dragoste mare .
duminică, 4 august 2019
Sunt eu ....
Călătorule , lasă o floare când pe lângă mine vei trece
Sunt eu femeia cu ochi cărunţi
Ce coboară în pas vioi de pe munţi
Sunt eu femeia ce-şi trăieşte clipele pe pământ
Şi-şi rosteşte tăcerile în gând
Sunt eu femeia aşezată stâncă
De pe care nebunii în gol se aruncă
Sunt eu femeia stâncă ce ţine piept cu îndrăzneală
Vântului şi ploii şi soarelui şi a lumii zăpăceală
Şi de vrei să mă dobori , în locul meu plantează arbori
Aştept în tăcere noaptea , şi-n umbra tăcerii să se ivească luna
Prima oară când ne-am întâlnit ,
Ne-am întâlnit pe lună .
M-ai privit în ochi fericit
Şi uşor m-ai strâns de mână .
Un sărut pe buze mi-ai pus ,
Pe deget , inel din lumea de sus ,
Atunci ne-am jurat iubire infinită
Şi martoră ne-a fost luna tăcută .
Vrăjiţi am căzut în amor ca doi nebuni ,
Când mi-ai sărutat umerii goi
Şi cu cât farmec ai coborât pe sâni apoi...
Amor nebun ce ne-a purtat spre alte dimensiuni ....
De ne iubeam pe pământ lumea ne critica nebună ,
E o ruşine că ne-am iubit pe lună ?
sâmbătă, 3 august 2019
Încă plouă ....
de dimineaţă , dar erai grăbit . De unde se stopează
invazia asta lichidă ? Să ştii că pe aici plouă mărunt ,
încă de dimineaţă , de când eram invadată de gânduri
absurde care se hrăneau cu absenţele din plin , cu iluzii .
Bineînţeles , eu sunt tot pe acolo cu aceleaşi gânduri
absurde privind pe geam forme desenate . Ştii tu cum ...
Ştii , nu ? Doar automobile pe stradă şi bălţi şi rar umbrele.
Mi se prind secundele de pleoape , urdor de tristeţe .
Ştie cineva o magie , să oprească ploaia ?
Căci pe aici încă mai plouă şi plouă mărunt .
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)