Așa va fi , cum a mai fost , să-mpreunăm puterile
din noi , împreunați dintr-o dorință care s-a născut
cândva cu noi și-apoi în noi , prin noi , fără să o fi
știut și fără , lumește și trăind , să ne fi știut . Ne-a
adunat de prin rătăciri , ne-a adunat din margini
de lume să ne putem iarăși dărui bucuria zilelor ,
a nopților , a pădurilor , a câmpurilor cu flori ,
a întâmplării și a rodirii , a înălțării și nemuririi ,
a toate câte ne-am lăsat ca datorie a acelui timp ce
a fost , acelui timp ce și-a dorit să-l trăim știind
și cunoscând împlinirea prin faptele de atunci ,
aceleași ce abia așteaptă iarăși să fie , nepăsătoare
la vorbe sau priviri . Așa va fi , nici nu încape
îndoială în socoteala timpului , știind că-și are
și el în tolbă , ca promisiune de onoare a viitorului
pe acel ,,a fost''...
