Căutare

luni, 15 ianuarie 2018

Despre cum vreau să fiu nesimţită şi nu reuşesc

În mijloacele de transport .... 
În fiecare zi îmi propun să fiu nesimţită în
mijloacele de transport şi nu îmi iese , mă
refer la faptul de a ceda sau nu locul pe scaun
căci da , mi se mai întâmplă să găsesc un 
scaun liber. Nuuu , nu făcându-mi loc cu
braţele , coatele , dându-i pe ceilalţi la o 
parte şi nici blocând persoana ce tocmai se
ridică . Îi fac loc să treacă şi aştept două-trei
secunde pentru a mă aşeza în locul ei , asta
dacă mai apuc .... căci sunt unele persoane
care procedează exact cum am scris mai sus ,
sunt ca păsările de pradă.Urmăresc,ochesc
şi atacă. Acum să revin la mine .... Ies de la
serviciu , urc în tramvai , prind un loc pe 
scaun,mai fericite decât mine sunt picioarele
şi spatele , dar ceva mă frământă.Dacă urcă
persoane mai în vârstă decât mine ce fac ?
Nu le cedez locul meu , îmi spun.Şi hop!apare
el din mine , el care este mereu prezent în
mine , care nu mă părăseşte niciodată deşi,
uneori tare vreau să scap de el , dar el nu, 
el , bunul meu simţ. El , revoltat de purtarea 
mea bate în capul meu , trage de mine , mă
pişcă - nu vezi femeia asta ? abia se ţine pe
picioare , bărbatul acesta ce se sprijină în
baston ? hai , ridică-te ! Nu , nu mă ridic ,am
tot dreptul să stau jos , plus că plătesc lunar
fiecare călătorie . Nici mie nu mi-a cedat 
cineva locul când călătoream însărcinată şi
nici când într-o mână ţineam bebeluşul şi cu
cealaltă mă ţineam de bară şi nici când mă
simţeam rău şi nici acum nu îmi cedează
cineva locul său .Deci , nu ! 
Te cunosc , deci ridică-te ! spune el , bunul 
meu simţ . Şi mă ridic .Şi spun - luaţi loc vă 
rog ! Şi omul îmi mulţumeşte frumos .
Şi eu mă simt bine . Şi mă întreb .... oare 
când voi avea şaptezeci de ani îmi va ceda şi
mie cineva locul său ? 
Deci , străduinţa mea de a deveni nesimţită
în mijloacele de transport e în van .