În mijloacele de transport ....
În fiecare zi îmi propun să fiu nesimţită în
mijloacele de transport şi nu îmi iese , mă
refer la faptul de a ceda sau nu locul pe scaun
căci da , mi se mai întâmplă să găsesc un
scaun liber. Nuuu , nu făcându-mi loc cu
braţele , coatele , dându-i pe ceilalţi la o
parte şi nici blocând persoana ce tocmai se
ridică . Îi fac loc să treacă şi aştept două-trei
secunde pentru a mă aşeza în locul ei , asta
dacă mai apuc .... căci sunt unele persoane
care procedează exact cum am scris mai sus ,
sunt ca păsările de pradă.Urmăresc,ochesc
şi atacă. Acum să revin la mine .... Ies de la
serviciu , urc în tramvai , prind un loc pe
scaun,mai fericite decât mine sunt picioarele
şi spatele , dar ceva mă frământă.Dacă urcă
persoane mai în vârstă decât mine ce fac ?
Nu le cedez locul meu , îmi spun.Şi hop!apare
el din mine , el care este mereu prezent în
mine , care nu mă părăseşte niciodată deşi,
uneori tare vreau să scap de el , dar el nu,
el , bunul meu simţ. El , revoltat de purtarea
mea bate în capul meu , trage de mine , mă
pişcă - nu vezi femeia asta ? abia se ţine pe
picioare , bărbatul acesta ce se sprijină în
baston ? hai , ridică-te ! Nu , nu mă ridic ,am
tot dreptul să stau jos , plus că plătesc lunar
fiecare călătorie . Nici mie nu mi-a cedat
cineva locul când călătoream însărcinată şi
nici când într-o mână ţineam bebeluşul şi cu
cealaltă mă ţineam de bară şi nici când mă
simţeam rău şi nici acum nu îmi cedează
cineva locul său .Deci , nu !
Te cunosc , deci ridică-te ! spune el , bunul
meu simţ . Şi mă ridic .Şi spun - luaţi loc vă
rog ! Şi omul îmi mulţumeşte frumos .
Şi eu mă simt bine . Şi mă întreb .... oare
când voi avea şaptezeci de ani îmi va ceda şi
mie cineva locul său ?
Deci , străduinţa mea de a deveni nesimţită
în mijloacele de transport e în van .