Căutare

duminică, 4 august 2019

Sunt eu ....



Sunt eu femeia fântână adâncă cu apă rece 
Călătorule , lasă o floare când pe lângă mine vei trece
Sunt eu femeia cu ochi cărunţi
Ce coboară în pas vioi de pe munţi
Sunt eu femeia ce-şi trăieşte clipele pe pământ
Şi-şi rosteşte tăcerile în gând
Sunt eu femeia aşezată stâncă
De pe care nebunii în gol se aruncă 
Sunt eu femeia stâncă ce ţine piept cu îndrăzneală
Vântului şi ploii  şi soarelui şi a lumii zăpăceală
Şi de vrei să mă dobori , în locul meu plantează arbori

Aştept în tăcere noaptea , şi-n umbra tăcerii să se ivească luna

         

Prima oară când ne-am întâlnit ,
Ne-am întâlnit pe lună .
M-ai privit în ochi fericit
Şi uşor m-ai strâns de mână .
Un sărut pe buze mi-ai pus ,
Pe deget , inel din lumea de sus ,
Atunci ne-am jurat iubire infinită 
Şi  martoră ne-a fost luna tăcută .
Vrăjiţi am căzut în amor ca doi nebuni ,
Când mi-ai sărutat umerii goi
Şi cu cât farmec ai coborât pe sâni apoi...
Amor nebun ce ne-a purtat spre alte dimensiuni ....
De ne iubeam pe pământ lumea ne critica nebună ,
E o ruşine că ne-am iubit pe lună ?