Din gând alb petale de crin se desprind Plutind spre inimi a mirare , Raze de lumină în cerc de drag, Emoţii până la pământ se-nchină. Priviri în zări pierdute.... Căutări în albastru regal, Mâini unite în cerc verde, Zbateri de aripi la capăt de lume. Zvâcniri de culori, Inimi pătrunse de roşu curbat, Ţipăt de ochi în închideri de pleoape. Îngeri galbeni în zboruri nesfârşite, Plutiri de puf în păpădii, Armonii ţesute în seri blânde, Sferă de lumină în dar, Paşi înfloriţi în ram de lemn dulce. Adâncuri rostogolite, Clipe tremurânde, Secunde ale aşteptării Şi multă, multă atingere De gând alb plutind Spre inimi a mirare .
Mi-e departe şi mi-e târziu. Mi-am desenat o hartă greşită şi un drum în care am pus multă iarbă , vroiam să plec dar paşii mi s-au înecat în ploaia asta zăludă . Acum stau şi privesc un amurg tăcut încercând să prind secunda căzută din ceasul de piatră . Vântul s-a oprit doar atât cât să mă întrebe:,,tu ?'' I-am răspuns:,,de ce nu Mozart?''
Acolo , unde plânsul zgomotos al izvoarelor deşteaptă geana dimineţii , căzând în cascade reci prin văi şerpuitoare şi tămăduitoare pentru suflet mi-am răcorit râvna inimii şi picioarele zglobii aşa cum ploile reci răcoresc duritatea fierbinte a pietrelor încinse de soare . Acolo , unde aburul ceţii se ridică spre cer lăsând în urma lui aromele verzi ale naturii , surâsul soarelui scaldă perlele de rouă agăţate pe fiecare fir de iarbă . Sărutată de tine iubire şi de raiul înconjurător m-ai invitat la nemurire . Acolo , undeva , pe plaiul basmelor am lăsat clipe din viaţa mea mai preţioase decât orice diamant din lume .
sâmbătă, 2 iunie 2018
Uneori mi-e grea maturitatea asta , mi-e greu să fiu docilă . Aş da orice pe lume să redevin firava copilă...
Pe uliţa aceasta nu mai răsună până târziu în noapte glasuri de copii . Pe uliţa aceasta tăcerea se sufocă la ora când umbrele dorm . Uliţa aceasta este tristă , e ca o clepsidră cu vieţi. Timpul exersează picurând ultimul fir. Pe aici se plimbă tăcut Dumnezeu ..... Printre coastele strivite de singurătate picură liniştea . Nu mai e nimeni .... niciun glas de copil nu mai răsună până târziu în noapte . Uliţa este pustie , doar marginile ei vorbesc despre o trecere . Pe aici miroase a iarbă ..... Între cele două respiraţii ale ei nu se mai joacă niciun copil .