Căutare

joi, 30 noiembrie 2017

Prin dimineaţă

Sunetul ceasornicului se izbeşte cu putere in zidul liniştii
încât trece prin el şi ajunge la mine, îl simt în ureche , mă
înţeapă. Sar din pat şi mă izbesc cu capul de pragul de sus
al dimineţii,ameţită fiind îmi iau capul în mâini,strecor
printre dinţi cuvinte neînţelese şi mă îndrept spre baie.
Aprind lumina şi fac ochii mari , nu e baia....intreasem în 
bucătărie ,nu-i bai...îmi zic,e bine şi aşa.Pun aparatul de
cafea să-şi facă treaba şi rog picioarele să mă ducă spre 
baie căci eu nu sunt în stare să merg.Apa rece încearcă să
mă învioreze,depun şi eu eforturi să fac acelaşi lucru,apoi
mă postez în faţa dulapului deschis, vreo cinci minute timp
în care încerc să mă hotărăsc cu ce anume să mă îmbrac.
Trec cele cinci minute , mai trec cinci şi încă cinci şi eu tot nu
ştiu ce ţinută să aleg , îmi spun în gând : ,,draga mea , dacă
aveai mai puţine haine îţi era mult mai uşor ....'' Rareori 
îmbrac dimineaţa ceea ce îmi pregătesc de cu seară , mereu
găsesc câte ceva care mă face să mă răzgândesc . Las totul
baltă şi merg să îmi beau cafeaua , poate îmi vine inspiraţia.
Savurez cafeaua , pentru mine cafeaua de dimineaţă este 
cea mai bună . Iacătă şi inspiraţia vine  dar în cu totul altă
direcţie , mintea mea este plină de idei , se înghesuie , se bat 
cap în cap în capul meu , le scriu repede pe ciornă de teamă
să nu le pierd , căci ele vin şi se duc nu stau prea mult în
minte , nu au loc căci se nasc altele şi nici nu pot să le dosesc
în vreun colţ al minţii , doar urmează să merg la serviciu şi
trebuie să am în minte tot ce se întâmplă acolo şi acolo sunt
atât de multe .... Timpul trece , nici el nu stă pe loc , eu mă
întorc la dulapul cu haine , nu mai stau cinci minute , ochesc
din prima ( ce simplu este ....) . Îmi aranjez părul care este 
rebel , îl fixez cu fixativ bineînţeles , să stea cum vreau eu şi
nu cum vrea el şi acum urmează cealaltă etapă la fel de 
grea - încălţarea . Cu ce să mă încalţ ? Să-mi iau ghetele cu 
toc ? , or să mă doară ca naiba picioarele după opt ore de 
alergat ( nu din acela sportiv ) şi dacă nu le mai pot încălţa
când mă întorc acasă ? Le încalţ pe cele fără toc , negre -nu
merge cu ţinuta , albastre sau maro ? Dacă le încalţ pe cele
albastre voi fi toată albastră , le încalţ pe cele maro , gata ...
m-am hotărât .... acum trebuie la repezeală să îmi schimb
şi geanta , să fie în ton cu ghetele . Golesc tot conţinutul 
genţii albastre pe masă , aud tramvaiul care merge spre
capăt de linie , deci trebuie să mă grăbesc căci în două minute se întoarce ( aş vrea eu , el nu vrea ) , din toate 
lucrurile împrăştiate pe masă aleg cu grijă doar ce îmi 
trebuie musai , nu le pot pune pe toate în geanta aleasă , este
mai mică . Îmbrac haina finală şi ies pe uşă rapid , ajung în
staţia de tramvai care este vizavi de blocul în care eu
locuiesc şi aştept tramvaiul care trebuia să se întoarcă
deja în două minute , dar el nu vrea , el se întoarce în zece 
minute . Uneori cred că vatmanilor le face o plăcere 
deosebită să ne ţină pe noi călătorii în frig cu nervii întinşi
la maxim , să ne acomodăm cu stresul încă din staţie , ca 
atunci când ajungi la serviciu să nu te ia aşa... din plin....
În tramvai hărmălaie , toată lumea vorbeşte cu voce tare ,
se strigă unii pe ceilalţi de la un capăt al vagonului la 
celălalt , bârfe , poveşti , ce mai , nebunie .... Eu cuminte ,
înghemuită pe scaun încerc să îmi pun ideile care nu-mi dau
pace , cap la cap şi poate reuşesc să scriu în minte un poem.
În dimineţi mai liniştite îmi iese , în dimineaţa asta nu .
Mă întreb de unde atâta vervă la oamenii aceştia , atât de 
dimineaţă , la ora şase dimineaţa ? . Cobor unde trebuie să
cobor şi mă îndrept spre locul spre care trebuie să mă 
îndrept . Ajung repede . Frigul m-a învăţat să merg repede .
Intru .... de aici , începe o altă poveste .