Ea râde la mine prin geam , ea dă geamul la o parte şi râde . Ea spune :,,bună seara !''. Ea îmi face semne cu mâna prin geam . Eu spun :,,adânc....'' Ea spune :,,nu ştiu....''prin geam şi râde . Cuvintele s-au încurcat în lună şi acum sunt perfect rotunde.
Aşteaptă-mă , acuşi se face primăvară ! Uite , vezi ochiul de mărgăritar deschis mirat către lume ? Tu nu auzi cum creşte iarba sub tălpi , cum ţipă piciorul de verde ? Spiriduşii albi i-ai văzut cum răsar ? Am să uit dimineţile deschise , tu să priveşti dincolo de ferestre şi ai să vezi cum miracolele prind contur .
E ceva galben la mine la fereastră . Eu nu am pus acolo vreo galbenă gutuie , credeam că este luna , dar nu , nici ea nu e . Să fie ceva de poveste , vreun zeu înaripat ? Şi am privit atentă cu ochiul copilului mirat . Toamnă nu e să lunece frunzele uşor , de soare ce să zic....de el îmi este tare dor . Ceva galben îmi bate uşor în geam , cu glas timid ,,bună seara!''îmi şopteşte . Oricât aş fi vrut să înţeleg , nu-nţelegeam ....
Cine m-a atins pe inimă ? Am simţit ceva , aşa , ca o mângâiere .... A fost vântul poate....sau şoapta culorii de alb . Cine ştie.... poate lumina ce alunecă uşor până la capătul pământului , sau poate .... Cine eşti ? Cum să te strig ? Ai nume ?
În uimiri colorate ochii nopţii ne privesc Stelele surâd , clipele pândesc oglinda timpului în dungă ....