Căutare

miercuri, 13 februarie 2019

Ea râde la mine prin geam , ea dă geamul la o parte
şi râde . Ea spune :,,bună seara !''. Ea îmi face semne 
cu mâna prin geam . Eu spun :,,adânc....''
Ea spune :,,nu ştiu....''prin geam şi râde .
Cuvintele s-au încurcat în lună şi acum sunt perfect rotunde.
Aşteaptă-mă , acuşi se face primăvară !
Uite , vezi ochiul de mărgăritar deschis mirat către lume ?
Tu nu auzi cum creşte iarba sub tălpi , cum ţipă piciorul
de verde ? Spiriduşii albi i-ai văzut cum răsar ?
Am să uit dimineţile deschise , tu să priveşti dincolo de
ferestre şi ai să vezi cum miracolele prind contur .

E ceva galben la mine la fereastră .
Eu nu am pus acolo vreo galbenă gutuie , credeam
că este luna , dar nu , nici ea nu e . Să fie ceva 
de poveste , vreun zeu înaripat ? Şi am privit atentă
cu ochiul copilului mirat . Toamnă nu e să lunece
frunzele uşor , de soare ce să zic....de el îmi este
tare dor .
Ceva galben îmi bate uşor în geam , cu glas timid
,,bună seara!''îmi şopteşte . Oricât aş fi vrut să înţeleg ,
nu-nţelegeam ....

Cine m-a atins pe inimă ?
Am simţit ceva , aşa , ca o mângâiere ....
A fost vântul poate....sau şoapta culorii de alb .
Cine ştie.... poate lumina ce alunecă uşor până la
capătul pământului , sau poate .... Cine eşti ?
Cum să te strig ? Ai nume ?
În uimiri  colorate ochii nopţii ne privesc 
Stelele surâd , clipele pândesc oglinda timpului în dungă ....