Încă mai port în mine al copilului neastâmpăr
Și bucuria acea pură din lucruri mărunte,
Încă mai cred că ramuri îmi cresc din umăr
Și că din cer vin îngeri în noapte să îmi cânte.
Încă mai port ca pe degete inele seninul din privire
Și-i surâd vieții ce înflorește în mersul meu,
Încă mă mai ascund după culori și privesc cu uimire
Cum de dincolo de apus îmi zâmbește Dumnezeu.
Încă mai cred că pot fura din ceasurile lumii orele
Să-mi fac din ele colier și să alerg prin ani râzând
Și roți la Carul Mare să fac din ceasurile goale,
Să mă plimb cu el pe degete de anotimp rotund.
Încă mai cred că pot săruta cu respirația mea nori
Și că mă pot împletii cunună din raze de soare,
Că pot umbla desculță pe fir de iarbă în zori
Și ușoară mă pot strecura prin a timpului suflare.
