Căutare

marți, 20 martie 2018

Şşşşşt....

Azi am deschis uşa să primesc tăceri .
Degete fine .... alunec printre ele ca un fir .
Rugăciunea tăcută îmi umblă prin paşi , negândită
mă ascund pe un colţ de tăcere , cuvintele le-am scos
la aer , să respire .
Azi sunt femeia visurilor iubită deodată cu toate tăcerile .
Îmi aud gândul îmbrăţişat de clipă şi aripa tăinuită într-o
palmă de cer .
Taci şi ascultă , opreşte gălăgia şi mă vei auzi în tăcere .
Orice strigăt cât de mic aşează-l peste tăcere şi odihnă
şi strălucirea zilei e atât de vie , că urcă până-n ceruri înaltă .
E amiază şi primesc tăceri .
Şi când veniţi la mine la uşă , să îmi aduceţi blânde tăceri
cuprinse într-un mănunchi de balade , să le tăcem împreună ,
să miroase a trecut ca speranţele roase pa margini galbene de
suflet şi poveşti . Şi vă voi da o fărâmă de alb să-mi acoperiţi
gleznele afundate în cuvinte .


Şi coardele vorbiră prelung şi trist....
O notă stângace tremura ca o umbră ce se
mişcă fantastică într-o alee umbrită de tei
negri în noapte . Cărarea se desfăcea albă 
ca un pod de argint peste pământul adormit.
Copacii stăteau nemişcaţi fermecaţi de o
poveste veche şi luna bumb privea prinsă pe
imensa boltă albastră.Flori albe se întindeau
şi în toată această magie strălucită şi ciudată
a nopţii numai umbrele negre ale teilor îşi
lăsau dulcele lor mister ca un vis duios.
Şi coardele spun prelung şi trist povestea
înainte.O notă suavă se înalţă lină într-un
templu curios .