Spirală pe trupul gol s-a încolăcit lumina dimineții.
Ochii au înghițit-o până la durere.O taină neînțeleasă
caut în lumină,doar un pas și pășesc în misterul zilei.
Orizontul rămâne o depărtare învelită într-o tăcere
rostită de rostogolirea timpului.Am stat în nordul
nopții cu visele înecate sub pleoape,acum vreau
să stau la umbra teiului sub raza de soare lăsată
de frunze.Un glas necunoscut ascuns în plin mister
mă cheamă să pătrund taina luminii.Mi se deschid
imagini în pașii timpului dincolo de curcubeu.
Pătrund în acceptare și las cunoașterea să facă
pași prin cuvintele care țin tăcerea.
