Căutare

luni, 29 ianuarie 2018

Să ne plimbăm , zice ...

Mergeam pe stradă . Eu şi el , alături , umăr
la umăr aş putea zice . Doar că umărul lui
era mult deasupra mea . Eram îndrăgostiţi,
unul de celălalt , dar nimeni nu ştia asta .
Doar noi ştiam . Mersul meu era mai 
neastâmpărat , mersul lui era hotărât , 
călca cu grijă , nu avea de ce să se împiedice ,
dar na , aşa era mersul lui . Îmi spunea să fiu
mai serioasă că se uită lumea la noi , dar
lumea nu se uita la noi , se uita cine ştie....
nimeni nu vedea pe nimeni . ,,Ce dacă mă 
copilăresc ? Vezi sfera din faţa ta ? Eu am
desenat-o cu ochiul liber şi acum am s-o
rostogolesc cu privirea până la picioarele 
tale ''. I-am spus . Dar nu m-a crezut .
Am eu un fel de-a fi când aiurită copilă , când
femeie ce calcă pământul în picioare , uneori
mă mai uit pe unde calc . El a obosit , eu nu .
Când am plecat de acasă , am mers înainte ,
acum mergem înapoi . Spre casă . 
,,Chiar trebuie să ne întoarcem ? Tocmai 
acum când eu desenez cu degetele în aer 
sunetele străzii ? '' . Bineînţeles , nu mi-am
terminat desenul . Am terminat plimbarea .
,,Următoarea plimbare cu tine am să o fac
prin casă '' , mi-a spus .
Acum eu plantez copaci şi flori . Am pus la 
încolţit nişte iarbă şi poate o să aduc şi nişte
păsări . Nu ştiu .... mai văd ....