Căutare

joi, 31 decembrie 2020

Se duce anul ...


Se duce anul , încet ... se duce ...

Pe tâmpla lui mâna o pun , e rece ...

El în ochi  mă privește și-mi zâmbește .

Între noi , roiuri de clipe zburânde 

Ce-mi poartă visele încă neterminate ,

Rămase spre îmbobocire în picioarele goale .

M-a ridicat de umeri peste râsul lumii ,

Sufletul într-o ramă de zări rătăcind 

Înșirate pe zboruri de aer mi-l sărută .

Îmi lasă pulsul cerului ,

În brațe îmi pune migdali înfloriți

Lăsându-mi calea deschisă 

Spre alte dimineți mundane .

Stau într-un bob de a fi ,

El , dus de o undă de timp

Rotindu-ne , rotindu-ne ...

Ne luăm rămas bun 

Fără îmbrățișări .


duminică, 27 decembrie 2020

La margine , lumină

O rază de lumină nu pe genunchi o-ndoi ...

Lumina e îndesată-n lucruri și caută o respirație mai largă .

Să nu călcăm pe ea , să nu se spargă .

Gesturi , gânduri , șoapte ce vin până aproape de buze 

și apoi se-ntorc ... Am lăsat fereastra deschisă înspre lume ,

nu peste mult are să bată vântul ...și în subțiori de vânt 

un strop de-mpotrivire și în miezul clipelor prezente 

se odihnește depărtarea ...



sâmbătă, 26 decembrie 2020

Oare cine ?

 Cine mă iubește în noapte

Și mă-ngână cu dulci șoapte ?

Cine cu fir de argint de stele mă leagă

Și cu săruturi mă dezmiardă ?

Cine noaptea în vise îmi pătrunde

Și-mi poartă iubirile blânde ?

Cine pe drumul inimii ochii îmi deschide

Și în dimineți îmi surâde ?

Cine pășește cu mine pe nor

Și mă învață să zbor ?

Cine mă leagă cu fire de lumină 

Și mă face a timpului regină ?

Cine în purpură mă-mbracă

Și cu-n sărut de drag mă-mpacă ?

Cine calea dreaptă îmi arată

Și prin lume dorul meu îl poartă ?

Cine pe nume mă strigă

Și înalță în taină pentru mine rugă ?

Cine în gând mă păstrează

Și în nopți cu lună plină mă visează ?

Cine pe sub gene îmi zâmbește

Și oare , cine mă iubește ?






joi, 24 decembrie 2020

M-am oprit un moment în timp să vă respir în culori

Sunt seri cu doruri și dulci miresme de voi , îmi stați  pe gene

și nu clipesc de teamă să nu-mi cădeți în căpruiul ochiului .

Curge vremea noastră și anii se trec ca norii pe marile ape ,

voi îmi răsăriți dincolo de vânturi , ființe edenice și vă 

simt inima bătând iertări . Ne-am risipit prin tăceri și uitări,

ne-am zâmbit prin amintiri și ne adunăm în anotimpuri .

Miresme de voi surori , aură peste înflorire ,mă împodobesc

cu voi în surâsuri eterne . Vă leg de  încheietura mâinii să

nu vă pierd . 

O viață fericită cu aromă de iasomie vă doresc !























Amintește-mi numele tău

 Iartă-mă , ți-am uitat numele ... l-am avut scris pe un gând , dar

l-am pierdut , a fugit pe fereastră atunci când am deschis-o , mă

uitam în lungul străzii după tine ,așteptam să îmi vii acoperământ

sufletului , căci prea umblă dezbrăcat în uitare . 

.... aștept să vii , ți-am pregătit bolul cu clipe colorate , le-am 

amestecat cu degetele mele subțiri , pe brațe urcând culoare 

până ți-am înflorit în fereastră . Iartă-mă , numele tău l-am uitat ...






duminică, 20 decembrie 2020

Dă-mi muguri să înfloresc în timp

 Am avut sufletul uscat  pom cu fructe triste în visul meu necopt

a mea ființă stea căzătoare pe viul timpului mi-a sărutat genele

de apă în somnul căzutelor pleoape când ochiul nesfârșitelor

s-a lovit de pieptul meu rănindu-i neînțelesele-i mirări în curgerea

nopții înghițând șoaptele pământului în prelungirea luminii din

aripa zborului frânt peste coastele mele strivite de trecerea

anotimpurilor iubitoare a tâmplelor argintate de cântecul lunii

în cuibul palmelor unui înger 




joi, 17 decembrie 2020

Am primit un oraș

 Na,ce mai....nu pot să zic că sunt plină de bucurie ,

dar nu am nici  supărare că azi cineva mi-a ieșit

în drumul  mare.Nu mi-a ieșit cu bomboane sau

cu  floricele,m-a rugat să-l ascult doar două

minuțele. O chitară avea și câteva cuvinte și a 

început să-mi cânte. 





miercuri, 14 octombrie 2020

Octombrie cu soare

plină de mirare

micuța floare albă

se întreabă:

,,cum , nu e primăvară ?''

,,nuuu ...''

îi răspunde într-o doară prunul uscat

,,este toamnă acum în sat...''

,,pare-se prin anotimpuri te-ai rătăcit''

îi spune vântul aiurit

eu îi spun ,,ești o minune !''

ea se uită lung la mine 

cumva zâmbitoare

sau poate mi se pare...?







sâmbătă, 26 septembrie 2020

Doar auzind-o o poți găsi

 Dacă vrei să o găsești trebuie să o cauți auzind-o ,

nu o vei afla niciodată în mijlocul sau în vreo 

margine a căutării tale de ea . Să o auzi , trebuie

să privești în partea ta dreaptă și să asculți cu 

atenție vântul , căci baterea blândă de vânt 

aduce îngânarea ei . Întotdeauna în partea 

dreaptă a oricui vrea să o găsească . 

E îngânarea unui cântec doar de ea știut ,pe ea 

neștiind-o  nimeni , doar dacă o cauți o poți găsi 

și  doar auzind-o .



sâmbătă, 5 septembrie 2020

În taină și tihnă

Transalpina 2018

Aș rămâne în singurătatea  asta perfectă ,  răcorindu-mă

cu lacrima  vântului , semănând mirarea  cu brațele-ntinse

păsări până m-aș desprinde , cu degetele să ating  ochiul

cerului . Un salt firesc , să mă înalț , să ating , să cobor...

Stau în bătaia vântului să mă ia , să mă ducă unde nici

el nu știe ... unde lumea e încă neîncepută ...

Sau acolo unde fluturii te ademenesc , unde aripi și mâini

se amestecă împreună . Am aflat că atunci când miroși

a munte și a vară fluturii își lasă visele atinse .

duminică, 9 august 2020

,, Ziua nu este cu adevărat zi , dacă nu ai amintirea stelelor , iar noaptea nu este cu adevărat noapte , dacă nu îți amintești soarele''. Vladimir Ghika

foto  Iulian  Mihăilă-https://spoke.ro/

La noapte voi ascunde cuvintele zilei sub  pernă și îmi voi

lăsa tălpile să pășească prin poveștile nopții , printr-un

galben rotund de liniște ce suflă praf de stele peste

sufletele de pe un pământ mult prea mic  pentru un cer

atât de mare .



joi, 23 iulie 2020

Ziua mea

Am fost în ziua mea ... aș putea spune , o zi oarecare .
Dar nu , nu spun asta ... de ce ?  fiecare zi este unică !
Ce a fost ieri , nu este astăzi , ce este astăzi nu este
mâine . Ieri am sperat , azi am așteptat , mâine voi
îndrăzni ....
Mi s-a așezat la fereastră și răbdătoare aștepta să mă
trezesc . Am salutat-o ... bună dimineața zi ! Și mi-a
zâmbit ... Am deschis larg fereastra și am atins-o 
cu privirea , am simțit-o cu sufletul și am îmbrățișat-o
cu gândul , avea miros de liniște și bucurie , era caldă
și primitoare . Am pășit spre ea cu gânduri frumoase 
și mi-a oferit frumusețea gândurilor . Nu mi-a promis
niciodată nimic ...
Acum mă pregătesc să plec spre mâine ...
Noapte bună , ziua mea !


duminică, 19 iulie 2020

Calea

E o cale lungă , lată
Toată lumea să încapă
E un drum cu pietre mari
Peste ele tu să sari
E un drum cu pietre mici
Pe sub pietre stau furnici
Și e iarbă înaltă , deasă
Ce-nconjoară vechea casă
E o cale cu lumină
Tu pe ea să mergi senină
Cu părul dezmierdat de vânt
Cu soare pe umeri încălzind
Cu ploi calde nuri sărutând
Cu tălpile goale pământ călcând
În trup minunea purtând
În  fiecare zori renăscând
Tu,Purtător de Lumină
Tu,Ființă Divină

foto Iulian Mihăilă- @Spoke Pictures




sâmbătă, 18 iulie 2020

,,Cum îți așterni , așa dormi '', dar nu uita că oricând îți poți schimba așternutul dacă nu dormi bine

Ți-ai închis sufletul în adânc de uitare ,
Mai ști unde se află el acum ?
Te complaci într-o nesfărșită frământare
Și îți este teamă să-ncepi un alt drum .

Îți este teamă de urmări ...
Deageaba , dacă nu încerci 
Să dai glas la noi chemări 
Și sufletul la lumină să-l întorci .

Nu ai nimic acum , nimic de pierdut
Gândește-te , mai dă-ți o șansă 
Cât timp mai ai de un început
Nu mai visa pierdută-n transă .

Nu aștepta un ideal , perfecțiunea
Când știi că de fapt nu există ,
Căci nu vei putea trăi minunea 
Atât timp cât inima ți-e tristă .

sâmbătă, 27 iunie 2020

Mi-au căzut niște întrebări așa , din senin ....

Cine ne încarcă ziua în lungi secunde
Și cine le macină-n piua orei rotunde ?
Cine trăiește în sâmburele uitării
Așteptând răsărituri iluzorii ,
Sau poate în miezul lumii
Cu dor de întoarcere la sânul mumii ?
Câți cu zâmbet în priviri
Primesc dar de îndrăgostiri ?
Câți cresc floare în câmp,când îl semeni
Vă întreb pe voi , oameni ...
În alintul dimineții de mijire nouă
Cine pacea sa o lasă ca pe flori, rouă
Și cine învârte lumea asta rotundă ,
Poate cineva să îmi răspundă ?


foto-https://www.facebook.com/MihailaIulian  , Photographer la Spoke Pictures

miercuri, 17 iunie 2020

La margine de gând

Dincolo de cuvinte e liniște ....Stau la marginea unui gând
unde îmi așez tăcerea . Reazăm liniștea secundelor prinsă
între gene , în brațe am bucăți de cer , de stele și viitor .
În lumea nerostitelor vorbe îmi sprijin tâmpla și liniștea 
îmi urcă spre suflet ....Din palma mea dreaptă se desprind 
așteptări .... Un vânt moale lunecă liniștit în noapte , e frig
și plouă încet .
Soarele , cine l-a furat ?


luni, 8 iunie 2020

Ziua tatălui meu

Îți stau durerile pe umăr tată , or fi de la ploaia asta  
ce de streșină stă agățată . Hai , până merg eu să
închid ploaia în adânc și cu soare peste ziua ta s-arunc ,
tu mai pune de-o poveste și în pahar mai toarnă un pic
de vin , să te însoțesc pe nu știu care drum , printre
năluci de fum , printre iluzii ponosite și prin vreo două ,
trei ispite . Mai scoate o poveste din a zilelor tăceri , să-ți
mai ușurezi sufletul de poveri . Căci cine știe  când o să
 mai trec al casei prag și la piept să te mai strâng de
drag . Azi am venit să stau cu tine , vezi bine... timpul se
duce și dă cu piciorul clipelor năuce . Și să-mi dai iertări
sfințite să îmi rămână aducerile-aminte albe și neprihănite.
Te sărut pe frunte și pe mâna-ți caldă , dragostea de tine
nicicând să nu se piardă . La cei  optzecișiunu de ani eu îți
doresc să rămâi sănătos ,tatăl  meu  frumos !


O pasăre albă cântă o baladă ....ciudat mai îngână acum
și  vântul....tu tată  acoperi  cu  privirea întreg pământul.
Cu chipul blând , cu vocea domoală , te înalți deasupra
tuturor cu sfială . Prezența ta caldă face în jur lumină ,
ziua devine senină și toate le faci atât de firesc....la tine
în inimă toate loc își găsesc . Atât de frumos , de natural ,
de împlinit ,  eu nu  te văd îmbătrânit . Tu ne ții pe toți 
cu  grijă și  cuminte în palma ta cu riduri multe , noi te
mângâiem pe tâmpla argintie și îți aducem cu drag bucurie.














duminică, 24 mai 2020

Dorul


Prezența dorului este semnul unui suflet viu , poate fi și
o sursă de bucurie , o cale de a deveni mai conștienți de 
ceea ce iubim , de ceea ce ne dorim cu adevărat . Faptul
că ți-e dor de cineva sau ceva este o încântare a faptului
că simți , că iubești , că există cineva sau ceva care 
contează foarte mult pentru tine . Oamenii care nu au dor
de nimeni și nimic , fie s-au detașat de tot și toate , fie au
sufletul împietrit și incapabil să mai simtă ceva .
Dacă ți-e dor de cineva , spune-i . Chiar dacă nu-ți 
răspunde înapoi , tu adu-i aminte că te gândești frumos 
la el/ea . Dorul e ceva lipit de suflet , e vibrația pe care a 
experimentat-o . Să aveți dorința de a regăsi această
vibrație !

duminică, 17 mai 2020

Între zâmbetul cerului și surâsul pământului suntem noi




De când nu ai mai privit cerul și ți-ai imprimat pe retină
cântecul sferelor , lăsând toată frumusețea lumii să te
cufunde în valsul fără de sfârșit al luminii ?
Fă-o ! Lasă-te purtat pentru o clipă dincolo de planul
fizic , lasă muzica să îți cuprindă fiecare celulă și din 
interiorul celulei să zbori la infinit în frumusețea fără
de margini a pământului . Lasă toată această minunăție
infinită să te cuprindă ca să poți să respiri frumosul și 
să îți crească pe inimă pajiști verzi pline de flori .
Privește în interior ca să capeți o clipă de liniște și nesaț
din cupa plină a inimii tale , așează-te , închide ochii
și ascultă . Scrie în gând o epistolă către îngerii ce țin 
lumea să nu se rostogolească în haos , cu aripile lor
fantastice , împuternicite fiind de fiecare gând frumos ,
de fiecare inimă sinceră , de fiecare zâmbet .
Sărutul zilei să vă mângâie blând obrajii și ziua să vă
poarte prin ea cu bucurie !

duminică, 10 mai 2020

Surâs înflorit în culoarea zilei

foto 
Iulian Mihaila.- Spoke Pictures

Cu privirea ochilor mei sorb miresme liliachi de petale
Pe umeri lumina îmi cade strălucitoare și iată , din palma
timpului ziua se naște bucurie , în inimă se cuibărește cu 
tot ce e viu 


Surâs înflorit în culoarea zilei ....
Stau la început de anotimp fermecat , totul e atât de firesc....
Dedesupt tăcere , deasupra cântec împletit cu aripile
vântului înfășurat în ochi de lumină , tonul se dă la înălțime
Așa trebuie să fie ....


 În palme îmi ridic suflarea și spiritul și speranța , mireasma
florii , valul de lumină ce se coboară și se ridică în mișcarea
unduitoare a fantasticei povești care se cheamă viață 
între-pătrunsă printre filele luminoase ale unei noi zile cu
primăvara în butoniera sufletului 



Am învățat să privesc printre vitraliile timpului , să ascult
îndelung cântecul sferelor ce reînvie în aripa sufletului 
povestea lumilor uitate , că timpul e ne-timp atunci când
îmbrac clipa în vibrația inimii lăsând-o să străbată
necuprinsul 


Merg pe cale cu pași înfloriți când boboci de aer dau în 
floare pe fiecare palmă a timpului , deslușesc taina clipelor
când bat din palme a fericire


Mă scaldă soarele într-o melodie ca un surâs de buze ale
primăverii , ce bucurie prin curgerea vremii .... cu atâta
liniște în jur în surâs de aer pur ....


sâmbătă, 2 mai 2020

Dincolo de nebunia dezlănțuită


Suntem iubire

Fericirea e în tot ceea ce ești și în ceea ce te îmbracă astăzi...
Deschide-ți inima și privește în tine , găsești acolo resurse
să primești  tot ceea ce vine . Astăzi mă întorc către tine 
și-ți trimit o parte din inima mea și sper să te găsească
pe tine om bun și frumos . Mereu există cineva care cuprinde
și învăluie în bine ființa noastră . Uneori simțim și...nu știm
de unde . Primește iubirea mea și dă-o mai departe .


vineri, 1 mai 2020

Eu , stropul tău de cafea

Știi,vroiam să-ți  vorbesc
despre prima întâlnire,
despre iubire....
Mai știi câte îmi povesteai?
Câte-n stele și în lună și eu
râdeam,râdeam parcă eram
nebună...și m-ai plăcut chiar
din prima secundă când m-ai
văzut...
Apoi,dintr-o dată,n-am mai
avut timp de noi,se pare 
c-aveam  alte nevoi,până când,
eu mă picuram strop de cafea
în fiecare dimineață a ta și tu
șopteai,ciudat...ciudat...cafeaua
mea are aromă de tine ....

joi, 30 aprilie 2020

Când ai plecat

Te-am așteptat... secunde număram ,
Cu privirea te căutam în cele patru zări...
Acum,am agățat așteptarea-n verde ram
Să uit de tine și de frământări.
Doar noaptea mă așez în glob de lună,stea
Să împodobesc timpul la infinit
Și mi-am creat o lume doar a mea
În care să intre,nimeni nu a îndrăznit.
 Mi-ai lăsat livada ta cu pomii înfloriți
Din care flori,mi-ai dat și mie o parte,
Flori albite de sărutări de sfinți
Pe care i-am împărțit la jumătate.
Plecând,ai luat brațul de răscruce 
Și pașii repezi ți i-am auzit ecou,
Oare,unde plecarea ta te duce?
Se întreba nătâng adâncul meu.
Întoarce-te,se scutură florile-n livadă
Și pune răscrucii noastre brațul înapoi,
Fără tine toate stau să cadă,
Vino să adunăm sfinții împărțiți la doi.
Căci prea mult am născocit prin universuri
Și uite,se face o punte-n infinit,
Doar împreună mai putem să dăm sensul
Poveștii-n care ne-am găsit.



marți, 28 aprilie 2020

Azi am văzut o zână

,,Nu crezi dacă nu vezi? Vrei să simți? Hai,pune degetul....''
Și zâmbetul meu înalt își cațără arcuirea în susul inimii.
Mâna plină de dorine,cu degetele-ntinse caută culori în zi.
Ochii râd zbor de fluturi,privirile prind viață adâncind
pe chip emoții. ,,Găsește-mă !'' , mi-a șoptit.Era așa de 
aproape că am simțit buzele gândului atingându-mi
pleoapa. Apoi,din două bătăi  de aripi a dispărut....
,,Și dacă te găsesc ? Ai să rămâi clipind a întâmplare ?


Doar o clipă m-am oprit în mirare

Îmi desenez un zâmbet și ies pe străzi , printre străini
fără culoare . Mă amestec printre mirări și grimase ivite
în colțul buzelor . Alunec printre reflexii născute din tăcere,
dansez printre umbre , mă împiedic de ele și aud doar
râsete înfundate în valuri de plăcere . Priviri reci mă ating,
cuvintele le-am uitat acasă agățate în cuiul de pe peretele
nordic . Dar ce nevoie am eu de cuvinte când am un strop
de albastru , o inimă plină de nuanțe și aripa îngerului
nevăzut ?


În zi de marți ....

Marți trebuie să vii , să nu uiți .... mi-a spus un bondocel
de om tare simpatic . Și iată-mă azi , marți ,  mergând
pe  strada aceasta banală  într-un oraș nu știu dacă
banal , gândindu-mă că , dacă mă fură  cineva...? Oare,
 nu era mai bine  să stau astăzi acasă și să merg mâine ?
Și iată că tot gândindu-mă în felul acesta sau celălalt 
mă trezesc în locul  unde trebuia să ajung fără să mă fi
 furat nimic și nimeni pe drum , nici măcar bătaia de aripi a unei păsări flămânde , iar în orașul acesta sunt
atât de multe păsări flămânde ....

duminică, 26 aprilie 2020

Icoane pentru suflet - Mănăstirea Brâncoveanu

Mănăstirea Brâncoveanu - Sâmbăta de Sus , un loc divin 
unde se spune că spiritul părintelui Arsenie Boca este
prezent aici unde cu drag și har a slujit din vara anului
1939 până în noiembrie 1948 . Cu un istoric impresionant
Mănăstirea Brâncoveanu este nu doar un sfânt lăcaș de
viață monastică , ci și un important centru de activitate
teologică și culturală , dispunând de o bibliotecă în care
se găsesc manuscrise și cărți din diverse domenii , o Academie unde să se desfășoare diferite conferințe pe
teme religioase , culturale , ștințifice și artistice . 
Mănăstirea mai adăpostește și un muzeu în care sunt
expuse icoane vechi pe sticlă și lemn , manuscrise și 
documente , obiecte de cult , colecția etnografică și artă
populară . Într-o secțiune separată a muzeului sunt 
expuse lucrările realizate ale atelierului de pictură al
mănăstirii, fiind cea mai importantă școală de pictură
din țară , aducând un mare renume mănăstirii .
Atelierul este condus de ieroschimonahul Gheorghe Morar ,
cu  numele  de călugărie Calinic născut în 1943 și face
parte din obștea Mănăstirii Sâmbăta de Sus din anul 1971
și de atunci pictează . Taina picturii a deprins-o de la 
arhimandritul Timotei Tohăneanu devenindu-i cel mai
bun ucenic . „Sârguinţa şi îndemânarea în mânuirea penelului, calităţile de colorist şi de armonist al culorii”, sunt cuvinte cu care îl aprecia arhimandritul Timotei pe ieromonahul Calinic.
Atelierul de pictură de la Mănăstirea de la Sâmbăta de sus dăinuie şi astăzi, unde coordonator este ucenicul arhi­mandritului Timotei, Ieroschimonahul Calinic. http://telegrafulroman.blogspot.com/2017/07/pictura-pe-sticla-din-tara-fagarasului.html

Leit tati , aceiași ochi blânzi , aceeași vorbă domoală , aceeași modestie doar că este mai mic cu patru ani decât
fratele lui , tatăl meu .

Un gard viu de pin frumos tuns te conduce lin spre atelierul de pictura de icoane pe sticla si lemn de la Manastirea Brancoveanu din Sambata de Sus. Atelierul este condus de parintele Calinic Morar. Scoala de pictura pe sticla de la Manastirea Brancoveanu este una dintre cele mai importante din Romania.
Arta pictarii icoanelor pe sticla este specifica Transilvaniei, acest stil fiind inexistent in celelalte provincii romanesti de dincolo de munti. Pictura pe sticla a aparut in Transilvania la inceputul secolului al XVIII-lea si este strans legata de existenta in aceasta zona a asa-numitelor "glajarii" (manufacturi pe sticla). Acum zeci de ani se mai lucra pe sticla fabricata manual care avea asperitati si pe care culorile prindeau mai bine. Acum, se lucreaza pe sticla de geam, mai slaba calitativ.
PASIUNE. Parintele Calinic este un om scund, cu o privire albastra, jucausa si prietenoasa. Ne intampina discret si oarecum stingher. Se bucura, mai mult in sinea lui, pentru ca am venit sa-i vizitam atelierul. De cum intram in atelier, ne izbesc o curatenie si o ordine perfecte. Zeci de copii, acum multi, poate, studenti la Arte Plastice, au trecut in fiecare an prin atelierul parintelui Calinic. Pentru ca el si-a dedicat aproape intreaga viata picturii icoanelor pe lemn, dar mai ales a celor pe sticla. Acum nu mai vin multi copii sa picteze. Am putea spune chiar ca de doi ani n-a mai venit nici un copil sa invete arta pictarii pe sticla. Mai veneau de la Victoria, Brasov sau din Fagaras. Unii dintre copii au fost talentati. "Sunt unii care reusesc sa faca contur mai repede decat un student la Arte Plastice", spune parintele Calinic.
Nu este chiar bucuros de lipsa de interes a copiilor locului fata de pictura, dar nu ezita sa ne spuna pe un ton molcom ca astfel este mai linistit, "pentru ca sunt si eu mai linistit si imi vad in tihna de picturile si treburile mele". Face parte din obstea Manastirii Sambata de Sus din anul 1971 si de atunci picteaza. A invatat sa picteze pe sticla de la parintele Tohaneanu, predecesorul sau in tainele picturii, tot la manastire. Intr-o luna a invatat sa faca conturul figurilor din picturi, dupa care a exersat tot timpul, pana cand arta picturii pe sticla si lemn nu a mai avut nici un secret pentru el.
"Pictura pe lemn se lucreaza mai greu, trebuie grund prelucrat. Cel mai bun lemn este cel de tei, pentru ca nu se indoaie", spune parintele Calinic, neezitand insa sa ne explice ca este o diferenta mare intre pictura pe sticla si cea pe lemn, pentru ca exista stiluri si tehnici diferite. "Inainte se lucra pe sticla manuala, cu denivelari, care era mai buna. Avea alt farmec. Era o sticla intinsa cu mana si era adusa de la Avrig. Am vrut sa facem si noi aici sticla manuala, dar trebuia un cuptor special si nu erau bani. Acum lucram pe sticla dreapta, groasa de 2 mm. Dar cea denivelata era mai frumoasa", spune parintele Calinic.
Sticla, sau glaja cum i se spune, prelucrata manual este foarte subtire si are suprafata neregulata, fapt care ii confera o rezistenta deosebita.
Tehnica picturii pe sticla este speciala, pictarea imaginilor facandu-se pe spatele sticlei, "in oglinda" si in ordinea inversa fata de pictura clasica. Astfel, se picteaza intai contururile, detaliile si luminile si se incheie cu fundalul.
TRADITIE. Nu se stie cu exactitate unde si cum au aparut primele icoane pe sticla in Transilvania, dar cele mai multe dovezi duc catre Centrul de la Nicula, langa Gherla, si la icoana Maicii Domnului facatoare de minuni din manastirea de acolo. Astfel, exista acum mai multe centre si mai multi mesteri iconari celebri, care au creat scoli de pictura. Daca il cauti pe parintele Calinic, il gasesti cu siguranta in atelierul de pictura. Pe langa el mai lucreaza in atelier un alt parinte si un calugar. Pe acesta din urma l-am gasit in atelierul de pictura in timp ce lucra la o pictura cu Iisus pentru troite. Intr-un colt odihneau uleiurile preparate si pregatite pentru lucru. Uleiurile sunt usor de preparat, culorile fiind aduse de la un magazin special din Bucuresti. In schimb, "prafurile pentru picturile pe lemn sunt aduse din Grecia, de la Muntele Athos, pentru ca sunt mai bune", ne vorbeste parintele Calinic. Face un drum pana in Grecia o data la 2-3 ani pentru a aduce cele trebuincioase pictarii pe lemn. Prafurile astfel aduse se dizolva cu emulsie de ou si otet preparata manual.
La inceput, se picta pe sticla in stil naiv. Parintele Calinic isi aduce aminte de parintele Arsenie Boca, fost staret al manastirii, despre care spune ca avea un stil aparte de a picta. "Acum se picteaza in stil bizantin. Am pictat si in stil naiv. Dar mi-a fost foarte greu sa trec de la un stil la altul, de la o tehnica la alta", se confeseaza calugarul. Are comenzi multe, iar de-a lungul anilor a facut 50 de picturi cu episoade din Noul Testament. Parintele Timotei Tohaneanu este cel care a imprimat o nota caracteristica atelierului de pictura de la Manastirea Brancoveanu din Sambata de Sus. Astfel, stilul de la Sambata a fost facut cunoscut in intreaga lume. Icoanele pictate aici au fost prezentate in numeroase expozitii in tara, cat si peste hotare (in Europa, America de Nord, Asia si Australia). https://jurnalul.antena3.ro/campaniile-jurnalul/descoperirea-romaniei/icoane-pentru-suflet-42182.html


Descriere: Expozitie de icoane pe sticla a parintelui Calinic de la manastirea Brancoveanu din Sambata de Sus, gazduita de Centrul Cultural Roman din Paris.