în această perioadă a anului decât colinda ? Colinde ce
răzbat din piepturi fragede de copii , simplu și sincer ,
colinde vechi , de tradiție , cântate în cor , orchestrate ....
Eu ascult colinde încă de la începutul lui decembrie și
le cânt . Da , le cânt pentru mine , le murmur ușor la
servici , pe stradă (nu în mulțime , să nu se creadă c-aș
fi deplasată :) ... ) și le cânt acasă , în intimitatea casei
mele . Și uite așa , colindele mă poartă într-o lume
demult îndepărtată , pe care o privesc cu ochii închiși ,
căci doar așa îi pot vedea culoarea , așa simt aroma
de mere coapte cu gust de fericire așteptând cu nerăbdare
ca luna să încapă toată în rama ferestrei și noi , ființe
plăpânde pline de dorințe și cu o nestare a pașilor de a
străbate ulițele satului , intrând din casă în casă cu
bucurie sinceră și din prea plinul sufletelor noastre
de copii să dăruim colindul nostru .
Frigul ne învioară simțurile , zăpada scârțâie sub pașii
noștri și fiecare umblet ne poartă bătăile inimii mai
aproape de orice măruntă bucurie . Colindăm la case
cu porțile larg deschise , la case cu porți închise , colindăm
oameni ce ne primesc cu bucurie și oameni ce nu ne primesc.
În mers se aude clinchetul bănuților în buzunare.
Nu am înțeles nici atunci , nu înțeleg nici acum de ce
copiii se bucură mai mult când adună în pușculiță
bănuți și nu orice altceva . Pentru mine bucurie nu era
dacă primeam sau ce primeam , pentru mine bucurie
era să cânt . Ajunul Crăciunului pentru mine însemna ceva
ce nu știam să spun în cuvinte , ceva înalt , ceva dincolo
de ființă . Simțeam sfințenia acelei nopți , o bucurie
nemărginită , o bucurie a sinelui și găsirea ei în ceilalți ,
un ghem deșirat de emoții și trăiri . Credeam , în mintea
mea de copil , că oamenii din spatele ușilor închise și
insensibili la glasurile cristaline ale colindătorilor nu vor
afla de Nașterea Domnului pe care noi în clinchet de clopoțel
o vesteam . Poate la anul viitor .... , căci Isus se naște în
fiecare an și de fiecare dată . Acum , eu rămân să ascult
colinde și nu mă pot împotrivi lacrimilor ce îmi mângâie
obrazul . De dor ? De bucurie? Nu știu ....
