Căutare

joi, 17 august 2017

Şi totuşi e ceva ....

E un punct galben lângă pietrele albastre .
Sunt martoră tăcută a strivirii nimicului şi nimeni
nu poate mirosi pulberea de partea cealaltă a pietrelor.
Să ne temem de timp ? Ascultă-mă , n-am de gând să ţip.
Un râu fără număr de curenţi ne hrănesc şi ne poartă cu
aceeaşi apă . E soarta ?
Hai să lăsăm paşii să se apropie de pietrele albastre .
Sunt eu , după somn şi înainte de a mă trezi văd un punct 
galben în albastru . Niciodată să nu ştergeţi galbenul din
albastru .


Ah,ce vis....o dorinţă....gând împlinit
Ce frumoşi sunt ochii tăi  lac , teatru spre nesfârşit
Mă închid în priviri , eu sunt vie şi îţi dansez 
Puf de atingeri pe pleoape , parfum de tăceri ....
Nu pot cuprinde multe în cuvânt , nu vreau 
Îţi dansez liniştea aici , pe pământ ....