Căutare

duminică, 29 decembrie 2019

Îmbrac clipa în vibrația inimii lăsând-o să străbată necuprinsul

Și-au năvălit amintirile 
mele rotunde , ca niște
mărgele deșirate s-au
rostogolit până la 
picioarele gândului .
Secunde zburătoare mă
fac să tresar , odaia
inundată cu râsete devine
neîncăpătoare și căldura
lemnului trosnind în foc
mă afundă într-o dulce
visare ....
De unde vii copilă de mă
tulburi așa tare ? 
Țopăind și surâzând , din
alte vremi îmi pare ....
Sau din vreun ascunziș
astral , din lumile celeste
sau poate dintr-o poveste?
De unde ai ieșit , dintr-o
fantă de lumină , din
cerul învăluit în curcubeie
Pășind prin gândul meu
cu atâta grație ?
Simt mirosul tău dulceag  în a mea ființă
Și da , în suflet simt a ta prezență .
Ești un ecou al chemărilor profunde ,
Ai venit , acum știu de unde 
Și ce doruri de tine mă leagă ,
Prin ochii tăi văd o lume-ntreagă .
Zâmbind , copila întinde mâna spre mine ,
Cu degetele în aer îmi desenează un mâine 
Și șoptit mă cheamă să-i cântăm dimineții mundană
Mantră răsăritului prins în geană ,
Pași urmând calea în adâncul inimii
Când șase aripi întind spre noi serafimii .
Rămânând în timp , dincolo de timp , în mult
În aproape , în rotund, în înalt .


marți, 24 decembrie 2019

Ajunul meu

Ce poate să te liniștească mai mult și mai mult acum ,
în această perioadă a anului decât colinda ? Colinde ce 
răzbat din piepturi fragede de copii , simplu și sincer , 
colinde vechi , de tradiție , cântate în cor , orchestrate ....
Eu ascult colinde încă de la începutul lui decembrie și 
le cânt . Da , le cânt pentru mine , le murmur ușor la
servici , pe stradă (nu în mulțime , să nu se creadă c-aș
fi deplasată :) ... ) și le cânt acasă , în intimitatea casei
mele . Și uite așa , colindele mă poartă într-o lume 
demult îndepărtată , pe care o privesc cu ochii închiși ,
căci doar așa îi pot vedea culoarea , așa simt aroma
de mere coapte cu gust de fericire așteptând cu nerăbdare
ca luna să încapă toată în rama ferestrei și noi , ființe
plăpânde pline de dorințe și cu o nestare a pașilor de a
străbate ulițele satului , intrând din casă în casă cu 
bucurie sinceră și din prea plinul sufletelor noastre
de copii să dăruim colindul nostru . 
Frigul ne învioară simțurile , zăpada scârțâie sub pașii
noștri și fiecare umblet ne poartă bătăile inimii mai
aproape de orice măruntă bucurie . Colindăm la case 
cu porțile larg deschise , la case cu porți închise , colindăm
oameni ce ne primesc cu bucurie și oameni ce nu ne primesc.
În mers se aude clinchetul bănuților în buzunare.
Nu am înțeles nici atunci , nu înțeleg nici acum de ce 
copiii se bucură mai mult când adună  în pușculiță
bănuți și nu orice altceva . Pentru mine bucurie nu era 
dacă primeam sau ce primeam , pentru  mine  bucurie
era să cânt . Ajunul  Crăciunului pentru mine însemna ceva
ce nu știam să spun în cuvinte , ceva înalt , ceva dincolo
de ființă . Simțeam sfințenia acelei nopți , o bucurie
nemărginită , o bucurie a sinelui și găsirea ei în ceilalți ,
un ghem deșirat de emoții și trăiri . Credeam , în mintea 
mea de copil , că oamenii din spatele ușilor închise și 
insensibili la glasurile cristaline ale colindătorilor nu vor
afla de Nașterea Domnului pe care noi în clinchet de clopoțel
o vesteam . Poate la anul viitor .... , căci Isus se naște în
fiecare an și de fiecare dată . Acum , eu rămân să ascult
colinde și nu mă pot împotrivi lacrimilor ce îmi mângâie
obrazul . De dor ? De bucurie? Nu știu ....




duminică, 22 decembrie 2019

Fericirea sărbătorii

Prin suflet emoțiile adie ușor
Sub senine gânduri norii se risipesc
Foșnet în nerăbdare , vlăstare în așteptare
Plutiri de zboruri albe
În priviri luminile sunt calde
Neliniști se pierd  în  iertare
Iubirea alintată  de gesturi delicate
Încântarea vine pe rostiri blânde
Petale roșii își împrumută culoarea
Decoruri clipind a  bucurie
E sărbătoare


Lucrat manual de Stories BySpoke
sub atingeri  de simțiri ,lemnul  blând  în  mâinile  lui
Iulian Mihaila   
simțirea tresare în înverzite speranțe și senin în  mâinile lui 
 Marry Cristina

Într-o vară de an 2019


Mi-a prins  inima în  zâmbetul  ei larg  
Ochii ei veseli  și  plini de lumină i-a asortat cu fericirea
M-a purtat până la marginea lumii și apoi ne-am
așezat să povestim despre cerul de acolo și inima mea
a clipit de bucurie 

sâmbătă, 21 decembrie 2019

O noapte de iarnă

În noaptea asta calmă , stoluri de șoapte 
Cu aripi de înțelesuri se preling peste case .
Și văd bătrâne ierni în suflet păstrate
Și farmecul zăpezilor albastre ,
Lin , îngeri coboară pe-a stelei rază
Și cu blândețe pe umeri ni se așează ,
Din cer ne veghează sfinți cu chipuri diafane
Încărunțiți azi prin icoane .
Iată , cerurile sau deschis ,
Voci împletite cu har divin coboară
Și întreaga fire o-mpresoară ,
Colinda veche în  suflet ne-a  pătruns .
În noaptea asta atât de calmă
Am simțit  pe creștet o caldă palmă ,
Este Dumnezeu , mi-am spus
Și am așteptat cumva un răspuns ,
Dar , n-am primit ... doar am simțit
Și mi-a fost de-ajuns .


sâmbătă, 23 noiembrie 2019

Aleg să fiu

Știu că nu întotdeauna  pot auzi sunetele ,  însă mereu 
îmi  voi simți bătăile inimii , știu că poate uneori nu văd
nici lumina , în schimb întotdeauna îmi pot imagina 
culorile .... știu că atunci când nu merg pe pământ , merg
prin vânt , iar atunci când mă retrag și nu spun nimic ....
am ales doar să fiu .

luni, 28 octombrie 2019

Ce zi ciudată .....

Azi pe stradă m-a oprit un ins cam zăpăcit și mă întreabă:
-,,Nu te supăra , ești tu cumva toamna ?'' 
I-am zâmbit și i-am răspuns :
-,,Scuză-mă , tu mă confunzi , nu sunt eu cea care poartă
vântul în spinare , nici ploaie eu nu aduc , nici frunzele
nu le arunc , despre brumă ce să zic .... eu am trupul
mic , nu pot eu să fac aceste .... gutuia n-o coc eu și  nici
strugurii din vie . Ce , port eu pălărie ? Cu zorzoane ? 
Adică , mere , pere , struguri , nuci .... zburd eu veselă
prin lunci ? Nuuuu .... nu sunt eu ...." 
Și dau să plec , dar nu pot de el să trec căci îmi ține calea ,
tot ce eu i-am spus e clar , i-a displăcut. Și cu un aer încrezut
îmi zice :
-,, Știi , ochii îți sunt de chihlimbar , n-ai habar ce rece ești , 
chiar acum când mă privești , părul îți este maroniu cu
reflexii aurii ca și frunzele din vii și haina ta cu glugă mă
face să mă tem că ai să aduci ploaia și vânt cu frig extrem .
Mergi pe stradă îngâmfată parcă a ta e lumea toată , ești
învăluită-n ceață , zâmbetul tău mă îngheață ''. 
Am rămas aproape mută , ce puteam să mai zic ? Nu am 
vrut să-l contrazic , poate chiar eu sunt toamna , metafizic
vorbind ..... Ciudat ....




duminică, 27 octombrie 2019

CU TOAMNA LA UN CEAI

Am invitat-o pe doamna Toamnă la un ceai ,
La un ceai de vară , din flori de tei 
Și am sărutat-o cu ochii mei .
O eșarfă mi-a adus în dar
Și cercei de chihlimbar ,
O crizantemă-n păr mi-a pus
Și prin povestea ei m-a dus .
Am stat o după-amiază întreagă
Ascultând Mozart la un ceai de vară
Trecând în alte sfere pe acorduri de vioară .
În liniștea de după cânt 
S-a auzit o frunză foșnind , departe ....
Mi s-a părut o filă-ntoarsă de carte ,
Din cartea toamnei cu povești .
Când seara peste fire s-a lăsat 
Doamna , pelerina-i aurie a îmbrăcat ,
Mi-a spus că trebuie să plece 
Și m-a sărutat cu-n aer rece .
Eu am îmbrățișat-o atât de strâns
Că a izbucnit în plâns , un plâns de bucurie
Și a plecat lăsând în urma ei o dâră ruginie .





sâmbătă, 26 octombrie 2019

Din miezul toamnei

Din miezul toamnei ceasornicul mă strigă pe numele
meu de copil . Lunec prin zi cu părul un pic răvășit ,
lunec tăcută și nimeni nu mă întrerupe . Sunt perfectă așa.
Îmi doresc o liniște primordială , eternă .
Și lunec prin zi doar eu cu numele meu de copil .

luni, 7 octombrie 2019

Dorul

Dorul meu este o corabie pe mare ..... Oare ? Sau , ce este
dorul meu ? Mă privesc în oglindă printre fluturii de noapte,
ochii caută ceva de ieri ....

duminică, 29 septembrie 2019

Tăcerile mele albastre

Seara îmi caut tăcerile , le strig , în șoaptă .
Și ele vin  ,  cum le recunosc ?  După zgomotul pașilor ,
vin plutind .... după atingeri , întind mâna spre ele și 
le simt . Uneori le recunosc după lungimea muțeniei 
și după culoare . Caut tăcerile în incertitudini , prin mii
de motive și puzderii , le caut peste tot sub gluga serii și
le găsesc înainte să se spargă de aer . Învăluită în tăcere
și strivită de bocancii timpului mă las dormindă până
voi fi culeasă dintre tăceri .

vineri, 23 august 2019

Dragoste de munte

Iubite , nu ştiu ce mi 
se-ntâmplă
Ceva nedesluşit îmi  
bate-n tâmplă
Uneori se aşterne 
o linişte deplină
Să fie muntele de vină ?
Dinspre el o voce caldă
şi duioasă 
Îmi spune că sunt
frumoasă
Şi cumva o mână simt
pe frunte
Ce îmi alungă grijile
mărunte
Eu îl privesc cu dragoste
în tăcere
El mă îndeamnă să las
a lumii plăcere
Să-i urc vârful înalt
fără frică
Şi-mi va oferi găzduire
în stâncă
,,Hai vino la mine,
departe de lume,departe 
de tot
Hai vino , eu îţi voi purta noroc
Lasă totul în urmă şi rău să nu-ţi pară
Îţi voi dărui izvoare , râuri , păduri
Şi te voi iubi în anotimpuri
Şi-n plus încă o vară ''








joi, 22 august 2019

Tu mi-ai sărutat picioarele când ochii mei ţi-au zâmbit

Sunt momente în care vreau doar să te privesc , 
să te admir ,  fără să-ţi vorbesc .Şi atunci ,îmi las 
cuvintele  să se oprească la marginea buzelor 
şi gândurile în negrul ochilor .

Ştiu că tu vei rămâne mereu în cealaltă parte a lumii ,
a lumii noastre , după porţi de argint . 
Pe o margine  de infinit privesc  cuminte spre tine ca spre 
un fluture frumos pe care l-am atins , dar pe care nu l-aş
putea vreodată ţine doar pentru mine.


Te aştept ....

Te aştept când amiaza-i
pune cerului smaralde ,
te aştept în liniştea din 
jur şi aud cum îmi
zâmbeşti .
Te aştept pe o bancă în parc , unde îndrăgostiţii
se ţin de mână şi râd 
încântaţi , merg fericiţi
căci au fost săgetaţi 
de-un zeu ce-şi plimbă
prin ceruri un arc.

















Mi-ai apărut de atâtea ori şi nu ştiu de unde vii spre mine ,
aud cum păşeşti , cum îmi intri-n suflet şi mă întreb ,
oare cine eşti ?

miercuri, 21 august 2019

Zâmbet firesc de drag

Pe obrazul ei timpul s-a oprit , preţ de o răsuflare ,
în colţul ochiului drept s-a născut un pic de infinit ,
în păr , adieri de vânt îi împletesc parfum de bucurie
şi pe arcul perfect al buzei de sus , un zâmbet îi şopteşte
la capătul fiecărei îmbrăţişări , prin gândul ei se opreşte
o dragoste mare .


Pe pielea ei timpul s-a oprit preţ de un infinit , iar în ochiul
ei stâng s-a născut un fel de minune , prin părul ei , doi pui
de îngeri  se joacă de-a iubirea şi  pe arcul perfect al buzei
de jos un zâmbet se naşte , la capătul fiecărui sărut .... prin
gândul ei luminează mereu un dor şi o dragoste mare .


duminică, 4 august 2019

Sunt eu ....



Sunt eu femeia fântână adâncă cu apă rece 
Călătorule , lasă o floare când pe lângă mine vei trece
Sunt eu femeia cu ochi cărunţi
Ce coboară în pas vioi de pe munţi
Sunt eu femeia ce-şi trăieşte clipele pe pământ
Şi-şi rosteşte tăcerile în gând
Sunt eu femeia aşezată stâncă
De pe care nebunii în gol se aruncă 
Sunt eu femeia stâncă ce ţine piept cu îndrăzneală
Vântului şi ploii  şi soarelui şi a lumii zăpăceală
Şi de vrei să mă dobori , în locul meu plantează arbori

Aştept în tăcere noaptea , şi-n umbra tăcerii să se ivească luna

         

Prima oară când ne-am întâlnit ,
Ne-am întâlnit pe lună .
M-ai privit în ochi fericit
Şi uşor m-ai strâns de mână .
Un sărut pe buze mi-ai pus ,
Pe deget , inel din lumea de sus ,
Atunci ne-am jurat iubire infinită 
Şi  martoră ne-a fost luna tăcută .
Vrăjiţi am căzut în amor ca doi nebuni ,
Când mi-ai sărutat umerii goi
Şi cu cât farmec ai coborât pe sâni apoi...
Amor nebun ce ne-a purtat spre alte dimensiuni ....
De ne iubeam pe pământ lumea ne critica nebună ,
E o ruşine că ne-am iubit pe lună ?








sâmbătă, 3 august 2019

Încă plouă ....

Vroiam să-ţi spun să iei ploaia cu tine când ai plecat
de dimineaţă , dar erai grăbit . De unde se stopează
invazia asta lichidă ? Să ştii că pe aici plouă mărunt ,
încă  de dimineaţă , de când eram  invadată de gânduri
absurde care se hrăneau cu absenţele din plin , cu iluzii .
Bineînţeles , eu sunt tot pe acolo cu aceleaşi  gânduri
absurde privind pe geam forme desenate . Ştii tu cum ...
Ştii , nu ? Doar automobile pe stradă  şi bălţi şi rar umbrele.
Mi  se prind secundele de pleoape , urdor de tristeţe .
Ştie cineva o magie , să oprească ploaia ?
Căci pe aici încă mai plouă şi  plouă mărunt .

sâmbătă, 27 iulie 2019

Şi-mi este aşa de albastru în suflet ..... :)

Nu las tristeţile absurde  cuib în inimă să-şi facă ,
Las sufletul să zburde , cânt , râd şi din toate fac o joacă .
Fac o mică sau mai mare nebunie , fac ceva ce nu-i permis ,
Şi-am să scriu pe zile ca pe o coală de hârtie ,
Tristeţi şi gânduri temătoare,nu veniţi la mine, este interzis.
Nu las ghimpii sorţii să mă-nţepe ne-încetat ,
Şi-am să-i ignor pe cei care mă privesc mereu peste umăr ,
Nu ofer din timpul meu  greşelile lor să le număr .
Eu dau vieţii mele culoare , nu o transform într-un chin ,
Din clipă fac sărbătoare,vârsta nu e în suflet , e în buletin .
Sunt rebelă , ieşită din tipare , ce mai lunecă timpul...tiptil...
Mă dezbrac de haina de om mare şi mă bucur să fiu copil .





joi, 25 iulie 2019

Şi-am încălecat pe-o şa .....

Îi iubesc ..... dintotdeauna m-au fascinat....
Iubesc caii pentru ochii lor mari şi blânzi , pentru mersul
lor graţios şi mândru , pentru postura lor impecabilă ,
pentru nobleţea lor , pentru încrederea pe care ţi-o
conferă , atunci când te lasă , supuşi , să-i încaleci .
 Sony ( calul care m-a plimbat prin tăcerea şi mirarea
pădurii ) a fost atât de darnic cu mine .... oferindu-mi 
din eleganţa şi splendoarea lui , oferindu-mi un 
sentiment intens de libertate de parcă lumea întreagă
era a mea . În acea zi m-am simţit mică , mică , mică .....
şi fericită . Mulţumesc Maria şi Iulian că mi-aţi făcut 
ziua mai frumoasă .

vineri, 19 iulie 2019

Azi ...




Frumos , sensibilitate , linişte , delicateţe , formă , esenţă , dăruire , dragoste , lemn , flori
Cu toate acestea au lucrat Maria şi Iulian Mihăilă la acest aranjament
Mulţumesc !
Azi mă simt un pic altfel .... Ceva îmi alunecă pe  frunte ,
apoi pe sprânceana dreaptă şi  umblă prin ochiul meu
stâng . Zâmbesc  .... ceva mi s-a  încrustat într-un
sărut pe  buza de sus .
Azi , ceva îmi alunecă  pe umăr , apoi pe sprânceana
stângă şi se ridică-n albastru infinit , îmi  cade în palmă
şi eu râd când ceva mi s-a încrustat într-un sărut pe 
buza de jos . Aproape de miezul nopţii mi se face aşa  de 
dor .... de vise , de nesfârşitele mirări , de fiecare vară ,
de mine .
Am să trăiesc cu drag la începutul firesc al fiecărei
dimineţi , am să trăiesc încetişor şi cuminte . Am să
trăiesc şoptit sau cu zgomotul uriaş al facerii lumii ,
am să  trăiesc curat cu zbor de îngeri şi cu jocul frumos 
de copil , cu înelepciune în tăcerile mele , absentă în 
căderea din mine , am să trăiesc căprui în limpezimea
ochilor mei , în liniştea serii . Am să  trăiesc într-un sărut ,
într-un zâmbet minune ,am să trăiesc în prelungiri de
univers şi-n amintiri  de Dumnezeu , am să trăiesc în
culoarea iubesc-ului , am să trăiesc sonor şi definitiv până
la sfârşitul perfect . Şi am să trăiesc cum vreau eu , cu
zgomot mult şi uneori în linişte prea mare , am să trăiesc
prin ploi de vară şi prin  soare , am să trăiesc în  alb şi
negru şi-n  toate culorile , am să trăiesc adorând în nuanţe.
Am să trăiesc aşa cum ştiu doar eu , cu rugăciuni şi uneori
uitată de Dumnezeu , am să trăiesc cu  oftat prelung , am 
să trăiesc în timp şi-n vremuri, uitând de toate-n mângâieri,
am să trăiesc adorând firesc , am să trăiesc în rătăciri
parfumate , zâmbind în gând a primăveri şi-a veri calde ,
am să trăiesc minune , încrâncenat şi fără de-nţeles la 
fiecare început de zi , de anotimp . La fiecare naştere
a mea pentru a fi . 



luni, 15 iulie 2019

E firesc ....

E un moment al oricărei zile 
E râs de copil şi e zâmbet de drag 
E numele pe care îl rostesc în şoaptă
E somn uşor şi e lună plină 
E soare , e vară , 
E ţipăt prelung şi o pasăre ce zboară
E cald şi e rece , o urmă de amiază
E gândul dintâi , e dor cumplit
E visul căprui şi-un curcubeu infinit 
E timp perfect şi zbor firesc 
E înger şi e Dumnezeu 
E liniştea dinspre seară şi minunea din zori
E orice lucru simplu sau nimicul frumos 
E cântec curat şi e tăcerea-nţeleaptă
E cuvânt , o limbă nevorbită
E dragostea şi e iubirea întreagă 
E zgomotul lumii şi naştere de Univers 
E adormirea blândă , e miezul de noapte 
E o privire perfectă şi o mirare de toate 
E linişte , e rugăciune 


duminică, 14 iulie 2019

Cândva ....

Cândva nu voi mai şti decât o  poveste , una singură .
Va fi însă de-ajuns , cineva o să mă asculte mereu 
şi o să-mi lăcrimeze vise pe obrazul stâng şi mă va 
ruga în şoaptă să mă sărute cu verde-n veri pe albul
ochiului . Uitată la marginea vreunui infinit , mi-aş
aminti doar umbre de timp , copii mi s-ar aşeza pe 
genunchi şi mi-ar măsura în tăceri fiecare linişte şi
orice minune , iar dintr-o rugăciune doi pui de îngeri
ne-ar învăţa cum să zburăm .
Cândva nu voi mai şti decât o iubire , una singură ....
însă va fi de ajuns .... cineva mă va privi mereu 
şi o să-mi zâmbească cu vise , apoi mă va ruga în 
şoaptă să mă las sărutată verde absent pe albul 
tâmplelor .



miercuri, 10 iulie 2019

Astăzi vreau să fiu copil

M-am trezit din somnul meu rotund cu ochii pe jumătate
închişi , ca nu cumva visul să fugă printre gene .
Dimineaţa am colorat-o în toate culorile curcubeului ,
în buzunare am îndesat zâmbete şi soarele l-am legat
de încheietura mâinii mele stângi . Inimii i-am dat
drumul să zboare până la buza cerului sărut , alergam
în zig-zag să nu mă prindă gâze şi fluturi , m-am strecurat
printre respiraţii de viaţă şi am strigat la oamenii mari cât
m-a ţinut gura că le ofer gratis felii de zâmbet şi eternitate.
Din umeri îmi creşteau aripi şi păsările m-au învăţat 
zborul în spirală , din poala vremii m-au învăţat să mă
hrănesc cu bucurii şi să mă regăsesc în fiecare anotimp .
Astăzi mă dezbrac pe dinăuntru fără teamă , să fiu copil .
Astăzi vreau să fac năzbâtii , vreau să sar de pe un picior
pe celălalt şi să râd cu gura până la urechi , astăzi vreau
să-mi prind urechile în zgomotele zilei şi să mă prăbuşesc
în braţele moi ale violetului apus în care zburdă poveşti
ce alungă fricile de la răscrucea somnului cu visul , după
o zi de întrebări ce-şi găsesc răspunsuri aruncate aiurea 
de oamenii mari care au uitat să îmbrăţişeze .
Astăzi , lăsaţi-mă să cred că sunt copil .



marți, 9 iulie 2019

Poate e doar un vis ....

La geamul meu luna numără respiraţiile ritmice 
ale norilor , stelele mi se împletesc pe degete şi un
licurici mi s-a agăţat de pleoapă a zâmbet .
Miroase a doruri ce îmi cresc pe glezne , albastru ,
ca de iris atunci când clepsidra tace şi când secunda
încremeneşte între două îmbrăţişări a aşteptare .

luni, 8 iulie 2019

Nicăieri nu poţi mai bine de lumea-ntreagă să te pierzi , decât pe-ngustele poteci sub bolţile cu frunze verzi

Deschid uşa pădurii lăsând în urmă trecutul cu gura căscată
sau o fereastră deschisă în priviri , ca o mirare între rostiri .
Pădurea nu simte cum muşc din ea cu sete ca dintr-un măr
verde şi lumina o sorb într-o linişte patriarhală . 
Spre ochiul ei întind mâna şi îi smulg din plămâni aerul
neinvadat . M-a îmbrăţişat cu parfumul ei dulce , suav 
şi n-am mai simţit nici ură , nici supărare , ci doar lumină
şi-mpăcare .
Pentru ce îţi întinzi crengile atât de sus ? Pentru a te ruga 
cerului ? E adevărat , nu toţi oamenii pot simţi la fel de
intens parfumul tău , nu toţi pot rămâne fermecaţi de 
măreţia ta , nu toţi te iubesc la fel şi nu toţi îţi simt durerea.
E adevărat , nu toate sufletele vibrează la muzica ta şi nu
toţi aud chemarea ta . Şi atunci mă-ntreb , oare nu pentru
aceştia te rogi mereu cerului ? 


joi, 4 iulie 2019

Şi era atâta linişte-n albastru ....



Privesc în ochiul tău albastru 
Şi-ţi simt în inimă văpaia 
Şi nu ştiu de eşti vis sau mintea-mi joacă feste ,
Vrei parcă să-mi spui o poveste ....
Din mijloc de pădure , din lumea ta tăcută
Şopteşti ceva neînţeles , parcă respiră un cântec ....
Mă aplec uşor spre tine , un aer rece mă sărută ,
Cu gândul în al tău farmec încet alunec .
La malul tău gleznele mi le odihnesc ,
De cu zori te-am căutat prin pădurea divină 
Şi iată , un dar mi-a fost să te-ntâlnesc 
Pe tine ochi albastru , sub a cerului lumină .