Căutare

joi, 30 aprilie 2020

Când ai plecat

Te-am așteptat... secunde număram ,
Cu privirea te căutam în cele patru zări...
Acum,am agățat așteptarea-n verde ram
Să uit de tine și de frământări.
Doar noaptea mă așez în glob de lună,stea
Să împodobesc timpul la infinit
Și mi-am creat o lume doar a mea
În care să intre,nimeni nu a îndrăznit.
 Mi-ai lăsat livada ta cu pomii înfloriți
Din care flori,mi-ai dat și mie o parte,
Flori albite de sărutări de sfinți
Pe care i-am împărțit la jumătate.
Plecând,ai luat brațul de răscruce 
Și pașii repezi ți i-am auzit ecou,
Oare,unde plecarea ta te duce?
Se întreba nătâng adâncul meu.
Întoarce-te,se scutură florile-n livadă
Și pune răscrucii noastre brațul înapoi,
Fără tine toate stau să cadă,
Vino să adunăm sfinții împărțiți la doi.
Căci prea mult am născocit prin universuri
Și uite,se face o punte-n infinit,
Doar împreună mai putem să dăm sensul
Poveștii-n care ne-am găsit.