marea , mă transpune
în ceva ieşit din comun ,
o chestie aşezată la
margine de secol urmărind spuma mării.
Nu foarte departe se aude ecoul apei măcinând stâncile .
Mă atrage spusele
malului la gura valului ,
le sună literele atât de adânc încât uit de vânt ,
de soare . Am pus piatră
peste piatră şi am agăţat
senzaţia ultimelei zile de
nisipul pietros , erau atât
de multe pietre , extrem de multe pietre nefolosite,
ce risipă de aduceri aminte .... Şi pe mine mă
inspiră marea .... i-am
auzit unduirile prin bătaia inimii mele .
Apropie-te , sărută-mi tâmpla şi desprinde-te de mine .
Fugi şi vibrează către noi orizonturi , către zări uitate şi
pietre nemângâiate , către stânci neatinse de pielea ta ,
către ape nedezmierdate de părul tău , către o cârmă
pe care doar degetele tale lungi o pot mişca către noi
şi noi orizonturi .....