Căutare

marți, 30 aprilie 2019

Albastrul este culoarea cerului meu

Ce să vă spun azi ?
Nu sunt faine toate ?
Păsărelele alea făinuţe în pomii întunecaţi ai dimineţii
ce îţi strecoară în ureche cip-ciripul lor prin crăpătura
ferestrei . Şi ce dacă cerul e gri ? Şi ce dacă plouă ?
Îţi faci o cafea cu trei cubuleţe de zahăr şi lapte şi te
propteşti cu coatele pe pervazul ferestrei , priveşti în
gol , poţi să şi visezi cu ochii mijiţi privind în departele
pe care ţi-l permite blocurile oraşului cenuşiu . 
Pe obraz simţi ceva rece ca o palmă . Tresari ... 
O amintire venită de niciunde sau chiar de acolo , din
vremi îndepărtate , te miri cum de te-a găsit , n-o bagi
în seamă , nu ai de ce , îi spui ,,du-te ....'' şi râzi .
Îl asculţi pe Keith Urban şi nu-ţi dai bine seama dacă
eşti vrăjită de el sau de cântecul lui , nu te regăseşti în
 povestea cântecului , dar  melodia se potriveşte cu 
amorţeala zilei când din degetele cerului picură stropi
ce se prind în plasa gândului . Laşi ceaşca pe jumătate 
goală pe masă , închizi ochii şi te laşi prinsă într-un
dans cosmic întrebând în şoaptă , să nu dispară mirajul,
,,soarele meu cine l-a luat ?'' . Ei bine , albastrul nu se 
potriveşte ochilor mei , albastrul arată bine pe cer .
Nu-i aşa că toate sunt faine ?





luni, 29 aprilie 2019

În aprilul gândului plecată



Mi-ai promis un april în o mie de feluri ,
în aripi de fluturi , în plete de vânt , dar 
nu te-ai ţinut de cuvânt . Acum m-am cocoţat
pe nebunia mea ştrengară , tu strigi la mine :
,,coboară !'' dar e târziu , aripile-mi sunt legate
de dorinţe ţesute pe muguri în plicuri agăţate
de ruguri .La fiecare sfârşit de săptămână mi-ai
promis tălpi noi de ţărână , îmbrăcată în rochie
de satin să-ţi dansez pe muchie de anotimp cu 
un ochi rămas în lună când genele mi le fardez
cu aşteptare şi tu îmi spui :,,răbdare.... frumoasa 
mea nebună''.

duminică, 28 aprilie 2019

Hristos a înviat !




Lumina lină cutreieră pământul ,
E atâta linişte în sufletul curat .....
Pustiu şi gol se vede acum mormântul
Hristos a înviat !
Vestea învierii s-a dus departe ,
Se vede , se cunoaşte locul unde a stat .
Învingător a fost călcând pe moarte ,
A biruit , Hristos a înviat !
Azi , lacrimile nu se adună-n plângeri 
Şi cerul parcă e atât de jos ....
Pământul întreg este înconjurat de îngeri ,
Vezi lumina lină ? E respirarea lui Hristos.
Din văzduh  vântul aduce sunete de nai ,
În turle clopotele duios bat ,
Din cer , azi plouă cu boabe de rai ,
Hristos a înviat !




sâmbătă, 27 aprilie 2019

Prezenţi în Divinul din noi


Pământul s-a cutremurat ,
Cerul s-a învolburat ,
Soarele nu mai e sus ,
Uimită , firea-ntreagă plânge ,
Pe cruce e răstignit Isus


,,O , copilul meu scump'', acest cântec ce întruchipează
tânguirea Fecioarei Maria la vederea lui Isus răstignit pe
cruce , este trăirea profundă a durerii , note celestine ce
intră în fiecare celulă , te învăluie şi te aşează în liniştea
lăuntrului , o atingere de sens unde se împleteşte făptura
cu Divinul . Ceva în fiinţa ta se cutremură , e plânsul tău ,
e plânsul Mamei . 
Ce taină spui prin lacrimi mănunchiului de crini , rănilor
din palmă privindu-i fruntea calmă pe care stă înfiptă
cununa Lui de spini ? 
Şi iată , cerul s-a întunecat , Tu la cruce lângă Fiul Tău ai
stat şi mâinile ţi se-mpreună din haina cenuşie , în tine
doar durerea mai e vie .


Vinerea lacrimilor . Cerul se sfâşie ....
,,Rău m-am întristat ,
Şi rărunchii mi se rup , Cuvinte ,
Junghierea Ta nedreaptă  văzând-o ....''
( din Prohodul Domnului )
Cât de orb şi de nemernic să fii să omori pe Dumnezeu ?
Cum să ucizi pe Cel care ţi-a dat viaţă ? Cum să umpli
de răni pe Cel ce te vindecă ? Cum să biciuieşti pe Cel ce 
te mângâie ? Cum să pui coroană de spini Celui ce te-a 
încoronat împărat al făpturii ? Cum să străpungi
mâinile care te-au zidit ? Cum să reduci la tăcere pe Cel
care te-a învăţat să vorbeşti ? Cum să scuipi pe Cel ce
te sărută cu veşnicie ? Cum să calci în picioare pe Cel
ce te îmbrăţişează cu lumina Lui ? Cum să sfărâmi pe
Cel ce te zideşte ? Cum să muşti mâna care te hrăneşte ?
Cum să dai întuneric Celui ce-ţi deschide ochii ?
Dumnezeu Viu sfărâmat , pironit , străpuns , biciuit , omorât
pentru noi şi de către noi . 
Îngerii au îngheţat în cer cu aripile întinse . S-a sfârşit !
Apoi şi-a dat duhul . Şi tot cerul s-a întunecat , întuneric
în mijlocul zilei . ,,Cu adevărat a fost Fiul lui Dumnezeu !'',
a strigat un centurion roman .
Pe chipul Hristosului este linişte . Liniştea Sâmbetei celei
Mari . Însă pe un chip va rămâne veşnic o întristare 
a Vinerii celei Sfâşiitoare , sfâşiitoare pentru o inimă de
mamă . O mamă ce stătea la piciorul crucii privind cu
sufletul sfâşiat de durere la Fiul ei . Există o legătură
fiinţială , structurală , între Cruce şi Maica Domnului .
Cum credeţi că a plecat şi a lăsat acolo tot ce avea mai
scump ? Sânge din sângele Ei , trup din trupul Ei ?
Inima şi centrul vieţii Ei . Care credeţi că a fost drumul 
Maicii Domnului după ce piatra mormântului a astupat
Viaţa ?
Mi se rupe inima ca unei maici care şi-a văzut copilul murind , spune cântarea Prohodului . Uciderea de Dumnezeu a avut loc , suntem în ea ca într-un univers 
de nefiinţă . 
Sâmbăta Mare . Tăcere . Ucenicii sunt ascunşi în case .
Dincolo de uşi . O zi a tăcerii , nimic nu tulbură liniştea
cetăţii . Cerul tace . Dumnezeu tace . Hristos este în 
mormânt . Este o trecere de la moarte la viaţă .
În această zi Isus Cristos , Fiul lui Dumnezeu , care şi-a dat 
viaţa pentru răscumpărarea păcatelor oamenilor , este cu
trupul în mormânt dar cu sufletul în iad , pentru a răscumpăra sufletele credincioase legate de puterea răului
şi a păcatului .
  În mormânt, Viaţă,
Pus ai fost, Hristoase, 
Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti, 
Plecăciunea Ta cea multă preamărind.
 
 Dar cum mori, Viaţă,
Şi cum şezi în mormânt ?
Şi împărăţia morţii Tu o zdrobeşti
Şi pe morţii cei din iad îi înviezi ? 
 Te mărim pe Tine,
Iisuse Doamne,
Şi-ngroparea îţi cinstim şi patimile,
Că din stricăciune Tu ne-ai izbăvit.
(Prohodul Domnului - https://doxologia.ro/rugaciune/prohodul-domnului)
Rugăciunea Maicii Domnului , cu inima zdrobită de durere 
ne vesteşte dincolo de moarte că Hristos a înviat . 
El a înviat şi reînvie de fiecare dată , arătându-Se mai
puternic decât moartea şi decât lumea , căci El este 
Domn al vieţii şi al universului . El este Calea , Adevărul ,
şi Viaţa . Nu s-a înţeles că El a venit pentru a fi ascultat
şi nu persecutat , a venit pentru a fi slujit , nu ucis .
Isus a fost ucis fizic , dar El este profund prezent în gena
fiinţei noastre , trăieşte în noi , prin noi . El este viu şi 
nemuritor . Dumnezeu înviază din morţi mereu ,
iubindu-ne infinit , până la iad şi înapoi , şoptindu-ne
mereu că ne iubeşte o veşnicie .
Hristos înviază din morţi în fiecare zâmbet , în fiecare gură
de pâine dăruită , în fiecare lacrimă vărsată , în fiecare
oftat de durere , în fiecare suflare de lumină , în fiecare
floare de gând . Strânge cu atenţie toate morţile noastre 
ca pe nişte firimituri în ştergarul cu care a fost ştearsă 
de sânge Faţa Sa cea dumnezeiască . Ne mângâie mereu
cu mâinile străpunse de piroane , ne dăruieşte mereu 
Sângele Lui pentru viaţă veşnică .
Pierdută prin întortochelile lumii , prinsă în iureşul 
vieţii , orbecăind prin acest haos , cobor în adâncul fiinţei
mele să-mi caut liniştea şi pacea sufletului şi aşa , curată
în gând , trup şi suflet să primesc Sfânta Lumină şi să
spun : Doamne , ridică sufletele noastre spre eternitatea şi 
infinitatea mângâierii Tale şi luminează-ne mereu Calea 
pe cărările Vieţii . 



sâmbătă, 20 aprilie 2019

Fata dă la Racoviţa

Cuibu-n care am vădzut pământ şî soare ,
meri , peri în floare , oameni buni cu vorbe
blînge , mama Steaua a lu Barna , Sânzâiana lu
Grăbie cu Sofica a lu Costa , Ana , Lia lu Pisat ,
moş Lae ăl dă mult plecat , dă la tăţ' şeva frumos
am învăţat . Ş-am fost dă părinţ' purtată  dă mână ,
să nu şchioapăt prîn ţărână , ori să cad în gropi cu spini .
Acolo am învăţat dă prima dată vorbe sfince -mamă, tată ,
după care , cu sfială am ajiuns copil dă şcoală .
Anii ni s-or scurs şîroi ..... Am sîmţât la mine-n sat
cât îi şeriu dă curat .... Astădz' şeva s-o-ntâmplat ,
văd satu că s-o-nschimbat , unge-o fi , unge-i plicată
vremea me dă altădată ?
Dacă şinieva mă-ntriabă şie mi mie drag în viaţă ,
i-aş răspungie-n mare grabă - izlazu plin dă viergeaţă .
Oare cini-ar spunie că nu dă cu drag binieaţă la tăt
cie-i  frumos pă lume - păsări , flori , miei şî fâneaţă .
Ş'api dă mă mai întriabă iar cie mi-i măi drag pă lume ,
i-aş răspungie-n mare grabă - omu' bun cu vorbe bune
dân înaltu cierului  pân' la câmpu cu viergiaţă .

sâmbătă, 13 aprilie 2019

Ai ascultat vreodată inima unui copac ?

I-ai ascultat sunetul coroanei , aşternând tăcerea ? Ai simţit vreodată rădăcinile
lui puternice care 
pătrund adânc în 
pământ ? I-ai ascultat
calmul trunchiului 
atunci când este scăldat
de rouă ? Ai văzut vreodată tremurul unui
copac atunci când îşi 
întinde ramurile pentru
a întâmpina ochii cerului
într-o dimineaţă ?
Ai văzut vreodată un 
copac cum visează la
înaltul cerului ?
I-ai ascultat vântul uşor
printre frunze , i-ai auzit
respiraţia ? 
Eu am ales bucuria şi am
îmbrăţişat un copac .
Tu când ai îmbrăţişat un 
copac ?


Nu am văzut când a venit dimineaţa , eram plecată
într-un vis în care alergam între două dealuri să
prind violetul din marginea vântului rătăcit în 
mirarea liniştii . M-am împiedicat în pragul ierbii
şi am căzut în miezul pământului albastru . Am tras
cerul pe mine să mă acopăr şi am adormit .

Dimineaţa asta mi-a zâmbit flori

M-am trezit , nu cu soare
în fereastră , vremea e
capricioasă , cerul este încruntat şi la capete
se-ndoaie , cred că vine ploaie . M-am trezit , nu
cu flori la fereastră , nu 
cu flori în păr sau la 
gleznă . M-am trezit cu 
flori pe pernă . Când am 
deschis ochii , un buchet
mare se uita fix la mine ,
Dumnezeu ştie de când ....
Ieri am fost extrem de epuizată şi la ora 20,00 îl
rugam pe Moş Ene să nu 
mai dea târcoale pe la ale
mele gene şi rugându-mă
de el mi-a acoperit ochii
cu palma lui cea mare , 
m-a urcat pe somn călare 
şi dusă am fost .....
Ce poţi spune când dimineaţa te trezeşti şi prima imagine ce-ţi apare este un buchet mare de flori decât că , frumuseţea
inimii sunt gesturile care izvorăsc din ea şi ochii care
îţi văd bucuria sunt privirile pline de dragoste şi faţa
pe care laşi un sărut este zâmbetul plin de fericire ,
iar frumuseţea omului este caracterul pe care îl are .

Ce mai săptămână .... nărăvaşă ....

Începutul săptămânii a venit ca o acadea la mine ,
a trecut pe sub nasul meu de câteva ori făcându-mă
să mi-o doresc , îi simţeam aroma , căpşuni .....
Doar seara îi gustam dulceaţa . În rest , cafea amară .
O săptămână agitată ca o sticlă de vin spumos pe care
nu am deschis-o , mă consider destul de înţeleaptă să nu deschid o sticlă cu conţinut agitat . Şi cum toată această
agitaţie a săptămânii s-a transferat în tot trupul meu ,
din vârful capului până la degetul mic de la picior , astăzi
am decis să trag mâţa de coadă . Chestia e că nu am mâţă .
Şi ceea ce credeam eu că a trage mâţa de coadă înseamnă
a trândăvi conform dicţionarului de argou , în dicţionarul
de expresii româneşti al domnului profesor Stelian 
Dumistrăcel sensul real este de muncă grea , dificilă .
Atunci aş putea freca menta , deşi în trecut şi asta era o 
muncă . Deci m-am decis .... astăzi fac nimic . 
Îmi imaginez o lume în care oamenii în mod implicit 
se iubesc unii pe alţii , care sunt fericiţii chiar şi în zilele
agitate . Pentru toţi cei care mă cunosc , sunt diferită ca om.... pentru cineva sunt o victimă , pentru altul sunt un 
om frumos , rafinat .... nervoasă , dezorientată , alţii mă
văd călău  , unii îmi spun că sunt strălucitoare , se simt 
frumoşi şi bine în preajma mea , sunt şi cei cărora le par
solicitantă şi prea insistentă . Indiferent de cum sunt 
percepută , eu sunt eu . Zilele din această săptămână sunt 
de domeniul trecutului cu toţi oamenii şi întâmplările
din ea . Eu nu am nici o problemă ..... :) Voi aveţi ?






luni, 8 aprilie 2019

Şoaptă de vânt

Am întins mâna spre respiraţia caldă a pământului
şi m-am aplecat să-i  sărut rădarea , m-a îmbrăţişat
cu petale sălbatice create  din  inimi deschise .
Mi-am întins mâinile către chemarea vântului şi vântul
s-a dus .... S-a întors cu frumuseţile primăverii .
Am rămas cu braţele întinse în aşteptarea unei şoapte 
parfumate de vânt , albastru .
Îmi opresc gestul de-al atinge cu mâna , cine ştie .... dacă-mi
răspunde ....?

duminică, 7 aprilie 2019

M-a privit cerul zâmbind ridicându-şi sprânceana a uimire de dansul meu cu vântul

Foto - https://www.spoke.ro/

Mă încarc cu zbor prin văzduhul de timp , 
străbat anotimpuri şi viaţa mi-o întind 
prin spaţii care-şi au începuturi din care
spiritul îşi face mirifice cuiburi .
Am în paşi dumnezeire şi strig şi cânt 
de fericire . 
Auzi cum îmi cântă degetele înaripate ?