Urc până la stele pe colțuri de cer și cu un cuvânt fac paradisurile
să se nască firesc în palma mea dreaptă .
Uneori stau în vârful cel mai înalt al lumii să privesc de acolo
începuturi de dimineți și las lacrimile cerului să-mi cadă pe
pleoape să pot visa în culori de curcubeu universul din mine .
Tac în prăbușiri universale , îmi culeg asfințitul violet de pe
obrajii unui înger și tresar firesc dintre secunde , în vreun
mijloc oarecare de timp infinit . Privesc mirată cățărări pe
colțuri de zîmbete și de aripi sfâșiate până în vârful cel mai
înalt al lumii .
