Căutare

duminică, 24 martie 2019

Cât de simplu e ....

Ştii , e primăvară .... S-au înseninat priviri , s-au 
dezmorţit simţiri şi dintr-o dată oamenii au început
să zâmbească . Mergeau în dimineţi cu surâs pe buze 
şi cu vise-n braţe şi era aşa de frumos ..... 
E înverzire şi pomi în floare şi priviri ce mângâie 
taina clipelor şi simţiri şi .... şi sunt vise şi amintiri .....
sunt surâsuri dincolo de mirare , sunt doruri , nuanţe....
Ştii , e primăvară ....

sâmbătă, 23 martie 2019

Sunt cu tine . Nu mă vezi , dar poţi să mă simţi




Închide ochii pentru câteva momente şi fă nimic ..... 
 dă-ţi voie doar să simţi cum o mână caldă
îţi ia palma şi ţi-o strânge încetişor . O simţi ?
E caldă , moale , este mâna mea . Sunt acum , aici , 
lângă tine şi te ţin de mână cu bucurie , blândeţe ,
încredere . Dacă mă cunoşti aminteşte-ţi vocea mea ,
dacă nu mă cunoşti , imaginează-ţi-o . Eu îţi vorbesc
blând ca un fâlfâit de aripi de înger , ca un arcuş de 
raze albastre , îţi vorbesc în sclipiri de culoare , 
în lumina dimineţii şi în splendoarea magică a nopţii .
Mă auzi ?  Suntem departe unul de celălalt , dar palma
ta este în mâna mea ..... Mă simţi ?

Sunetul tăcerii , diamantul din lotus

 Tăcerea are un sunet , o muzică , deşi urechile exterioare
nu o pot auzi . OM este sunetul care există atunci când
orice altceva dispare din fiinţa ta , nici un gând , nici un
vis , nici o aşteptare , nici măcar o undă , toată conştiinţa
ta este pur şi simplu tăcută . În acele momente poţi auzi
sunetul tăcerii , sunetul primordial al realităţii eterne .
MANI - elexirul vieţii sau darul nemuririi , diamantul pus
pe floarea de lotus în soarele timpuriu al dimineţii .
PADME - lotusul înţelepciunii care se dezvoltă într-o mare
frumuseţe din noroiul existenţei materiale .
HUM - este să creeze sunetul OM în tine . Dacă loveşti
sămânţa vieţii tale , ea începe să dispară în sol , frunze 
verzi , muguri încep să crească . 


miercuri, 20 martie 2019

Un îndemn de la Lucian Doban : Urmează-ţi visul !


Visele nu sunt doar plăsmuiri fabuloase ale imaginaţiei ,
himere care amăgesc inimile naive , ele sunt expresia
sinelui în descoperirea destinului , sunt aripi ce poartă
spiritul spre tărâmuri încă neatinse .
Toţi avem câte un vis care ne sfredeleşte inima , care ne
scoate din monotonia vieţii dând culoare şi trăiri intense .
Nu ştiu câte vise am avut , nu le-am numărat niciodată ,
doar le-am hrănit , ele au crescut şi eu le-am urmat .
Şi încă mai am şi nu se vor termina niciodată .....
Un vis micuţ , drăgălaş care se ţine de mine aşa , cum un
copil se ţine de poala rochiei  mamei lui , care mă strigă
cum mă striga Maria când era micuţă : ,,mama....mama...''
nu o priveam , doar îi răspundeam : ,,da , draga mea .....''
şi ea continua să mă strige , se oprea din strigat doar atunci
când o priveam în ochişorii-i drăgălaşi , acestui vis micuţ 
care mă strigă să-i acord atenţia mea îi răspund:
,,nu acum , mai târziu'' , ,,acum nu pot , am alte priorităţi''.
El se retrage şi se ascunde în sufletul meu şi creşte , creşte....
eu îl iau în palme , îl mângâi şi îl pun înapoi , în suflet .
Şi aştept ..... Ce ? Nici eu nu ştiu . Cât ? Habar nu am .
Aveţi un vis ? Urmaţi-l ! Nu-l daţi deoparte cu dosul palmei ,
nu-l închide-ţi în vreun sertar , nici măcar nu-l lăsaţi să se
ascundă în suflet , o să uitaţi de el . Nu-l puneţi pe post de
bibelou pe etajeră , se va face mic , mic , cât o particulă de 
praf  şi când veţi şterge praful de pe etajeră .... ,, am pus
odată , demult , aici un vis de-al meu , oare unde o fi ?''
Suntem destinaţi pentru a atinge vise măreţe , fiecare avem
o chemare de îndeplinit . De aceea nu-ţi neglija glasul inimii,
nu îngropa viziuni frumoase care aduc pasiune în viaţa ta .
Urmează-ţi visul !
Lucian Doban şi-a urmat visul , unul frumos .
Nu-i aşa că e minunat ?

sâmbătă, 16 martie 2019

Ups....

Că astăzi plouă , este doar vina mea .....
Vrând să sparg momentele mohorâte care îmi dădeau
târcoale în această dimineaţă , am aruncat cu pietre
în ele . Un moment a închis ochii şi piatra a nimerit
norul ....
Ups .... uneori fac numai prostioare , parcă aş fi un 
om mare ....

miercuri, 13 martie 2019

Eu , când voi fi mare , vreau să mă fac balerină




Închid ochii , mă ridic pe vârfuri , desfac braţele ca pentru
o mare îmbrăţişare , apoi le ridic spre cer vrând parcă să
culeg lumină . Cu capul uşor aplecat privirea îmi alunecă
pe umărul drept , mă învârt odată şi încă odată şi încă 
odată .... Cu aerul în vârful degetelor desenez un cerc în 
care pun toate zâmbetele lumii , mă înalţ , aripi în zbor 
timid . Cobor , ating pământul uşor , el îmi sărută tălpile ,
eu îi sărut fruntea printr-o reverenţă . Primesc aplauze 
de la toate închipuirile mele , le prind în căuşul palmelor
şi le ridic la cer .
Cred , aveam zece ani când îmi doream să fiu balerină ,
mă fascina tutu-ul argintiu şi dansul graţios al 
balerinelor şi muzica ce mă învăluia , mă înălţa şi îmi
deschidea o uşă într-o dimensiune de vis . 

duminică, 10 martie 2019

Gând bun la ceas de dimineaţă

Nu toate cuvintele pot exprima ceea ce simţim , dar ele
ating profund sufletul nostru , chiar de sunt puternice 
sau simple . Unele au aromă de ambrozie sau culoare
şi miros de trandafir .... oricum , toate ajung în inima
noastră . Vreau să ştiu că zâmbiţi acestei dimineţi ,  măcar
cu ochii sau cu sufletul .  Vă invit la fericire , iubire şi la
dans .... Da , la dans ! Să dansăm  în ritmul muzicii acestei
zile pe paşi de vals sau poate de tango ? :)
Eu zic să ne iubim frumos şi cuminte , să ne lăsăm paşii
să ne poarte prin frumuseţea acestei zile , să ne permitem
o oră de linişte , măcar o oră .... o zi de pace .
Să avem un cer senin şi o zi cu soare (sper ca soarele , chiar
dacă nu trece prin Timişoara , măcar să privească  spre oraş ) şi dacă sunt  nori , asta e .....
Ziua tot frumoasă să ne  fie .
Adieri cu parfum de iubire să vă danseze în suflet !

Oricine ai fi ....


Dacă ai deschis ochii şi ai văzut că e dimineaţă ,
dacă ai auzit sunetul propriilor gânduri , sau muzica
de afară , dacă ai simţit că eşti viu , dacă ai simţit
aroma cafelei , dacă te simţi bine , atunci nu ai nici o
problemă . Probleme vom avea dacă ne lăsăm mintea
să hoinărească la ce a fost , la ce va fi dacă....
Ieri a trecut , mâine poate vine , poate nu ....
Să respirăm acum nu în clipele de ieri , să ne desoperim
şi să ne reinventăm , zic ....
Nu ştiu cum arăţi , cum priveşti , cum zâmbeşti , nu ştiu
cum vorbeşti , dacă te bucuri , suspini sau poate eşti
întristat , nu ştiu dacă dăruieşti şi cât  primeşti .
Vezi , nu ştiu despre tine , eşti sau încă.... uimit ţi-e zborul...
Zi bună ţie , oricine ai fi !

Neînţeles

M-am trezit goală pe marginea genunchiului tău
drept . Nu ţi-am văzut decât
călcâiul înfipt între două linii
perplexe de forma distorsionată cu care alunecam cu capul în jos
frângându-mi neînţelegerea
dintre cele două linii .
Îţi aşezi urechea pe ochiul
meu stâng să asculţi ritmul
inimii şi trupurile noastre
căutau să intre unul în altul 
ezitând să încapă . 
Atingi cu dosul  palmei forma
trupului meu gol , e linişte .... 
şi pentru mai multă linişte e nevoie de atingeri  aproape 
complete , de un spaţiu aproape clar prin care să poţi să
simţi cât de departe poate fi un  aproape.
Din mâinile inerte scot ţipete şi le împart , le strig şi le 
numesc , tot ce am cunoscut se pierde într-o răceală gri ,
indiferentă . Când liniştea şi luciditatea se divid , fugi 
şi  laşi  picioarelor direcţii spre amintiri neîncăpătoare 
ce ne pierd în semnificaţii absurde .
Devenim pătimaşi , dobândim puteri nemărginite stând
cu ochii larg deschişi la graniţa dintre trupuri întotdeauna
ţipăt .

Mă întreb ....

Foto   Iulian Mihăilă-Spoke Pictures
În care din infinitatea de lumi posibile ne-am trezit oare ,
astăzi ?  Pentru că , ceea ce văd pe fereastră s-ar  putea
să fie doar una din milioanele de ipostaze absente ale
iluziei . Dar poate că , astăzi ,  nu suntem decât o palmă
dată la timp , ca să începem să respirăm , să existăm şi
să plângem cu capul în jos , ca  şi cum chiar  ar şti  cineva
care-i  susul şi  josul pe aici ....

sâmbătă, 9 martie 2019

Eşti frumoasă , mi-ai spus ... şi atunci toate ceasurile au tăcut ...

Luceafăr de argint , delir de şoapte .... rostesc uşor ....
O micuţă stea îşi revarsă razele în odaia mea . 
Mi-e dragă , o văd în fiecare seară în acelaşi loc ,
însoţindu-mă de fiecare dată în cele mai frumoase vise ,
unde îmbracă haina de om şi rosteşte cuvinte magice .

Tu , te apropii uşor şi îmi spui că sunt frumoasă .....
Eu , în juru-ţi fac cerc cu privirea-mi misterioasă ,
Umerii mei goi îi săruţi apoi sub miros de primăvară ,
În umbra de seară ....

Este primăvară ?

Vise vechi , cu  fin parfum peste gânduri îmi coboară .
Început de drum .... Doamne , este primăvară ?
Chiar de anii au trecut şi s-au dus pe-a vieţii scară ,
Eu mă văd copil vioi , 
Doamne , este primăvară !


joi, 7 martie 2019

Fericirea mea are culoarea verde

Culoarea fericirii trebuie să fie verdele primăverii 
imposibil de descris . Culoare ce se repetă în fiecare
frunză nouă , în fiecare fir de iarbă , în fiecare tulpină,
în fiecare ramură . Dacă ar fi să îmi trăiesc încă odată
viaţa , aş începe primăvara devreme şi aş sta aşa până
târziu în toamnă când frunzele cad .
Aştern pe pleoape mii de ritmuri colorate , mă scurg
prin ochiul verde şi mă zidesc cuib în retină .

miercuri, 6 martie 2019

Fericit cel ce înţelege

Mâna mea nevăzută m-a legat la ochiul interior 
şi m-a dus în mijlocul unei lumi neîncepute .
Aici s-a dansat din miezul zemos , dansatorii zburdalnici
cu linia vieţii pe spate făceau şi desfăceau noduri pe 
sfoara timpului nespiralat . Dirijorul neştiut de nimeni ,
cu pene de vultur prinse de un capăt al orchestrei , o purta
spre înalt pentru prelungirea zborului cu ochii deschişi .
Se spune că aici fiecare fiinţă nenumită conţine un 
instrument muzical . Mai marele om dintre toţi  oamenii
mari , cu note muzicale în  vârful degetelor scoate din
buzunar un ceas mare cât o pleoapă de elefant şi îmi face
semn să încalec alături de el pe flautul invizibil . Doar el
ştia că rădăcinile întunericului mai aveau puţin şi se 
răsuceau în preaplinul cerului şi grija lui  era ca eu să ajung
la scara notelor muzicale unde mă aştepta mâna mea 
nevăzută să mă dezlege de la ochiul meu interior .

luni, 4 martie 2019

Pe strada cu soare eu merg cu lumina rotită pe faţă

Eu întotdeauna merg pe partea străzii cu soare. Şi merg
încet de teamă să nu trezesc vântul , odată am ţopăit şi
vântul s-a trezit , se rotea în jurul meu şi era cât pe ce să
mă ridice de subţiori . Ce frică mi-a fost .... nu , nu m-a
ridicat , în depărtare se auzeau clopote bătând .
Când nu mă vede nimeni merg desculţă pe spaţiul verde
de lângă trotuar şi simt cum iarba îmi urcă pe picioare
şi cu un descântec îmi alungă  durerea şi urcă şi urcă ....
îmi dau seama că iarba creşte din mine .
Într-o zi am auzit pietrele vorbind , mi-am aplecat urechea
până la pământ să le ascult , dar nu am înţeles nimic ,
vorbeau într-o limbă necunoscută oamenilor . Cineva s-a
oprit lângă mine să mă întrebe dacă am pierdut ceva .
Ce era să-i spun , că aud pietrele vorbind ? Să mint ?
Doar i-am zâmbit . A dat uşor din cap şi a plecat . Poate
şi-o fi zis că sunt ciudată . Şi voi credeţi la fel ?
Pietrele râdeau cu gura până la urechi .
Dintre toate pietrele , cel mai mult mi-a plăcut cea roşie .
Am întrebat-o dacă o pot lua cu mine , pe ea a urcat o
furnică şi atunci am înţeles că nu o pot lua .
Mă văd pe un tărâm fermecat .... Mă întoarce o pasăre ce
zboară deasupra mea şi un clopot ce se aude bătând în
depărtare .
Eu întotdeauna merg pe partea străzii cu soare şi nimeni
nu ştie de ce .



duminică, 3 martie 2019

Cel mai frumos dans .... a fost undeva ....


Din mine ies  într-un timp fără timp ,
Îmi iau ora dintr-un  ceas 
Şi sorb secunda cea rămas 
Neajunsă păşind într-un anotimp
Unde strivesc cu un surâs de şoapte
Miresme albe  şi candori ,
Unde lumina se rotunjeşte la capete
Şi ochii mi se umplu de culori .
Alunec pe un fir de verde prins
Undeva , într-un timp fără timp
Şi ameţită de mirosul nemuririi
Inventam aripi , aripi pentru
Templul iubirii .

Primăvară vino la mine în dans 
Pentru a da naştere mugurilor
Pe umerii dezvăluiţi din aripile păsărilor
Ridică-mă până la verde