cât mai multe lucruri , cât mai mult succes ,
cât mai mult orice . Dar care e linia de finish,
dacă viaţa e o competiţie ? Mă uit în jurul
meu la oameni care cred că dacă au atât de
multe beneficii materiale , au câştigat într-un
fel , această cursă imaginară . Eu nu mă
compar cu nimeni , nu intru într-o asemenea
competiţie , eu nu intru în standarde trasate
de ceilalţi . Eu nu vreau să am ce au ceilalţi ,
nu vreau să ajung undeva sau nicăieri .
Eu sunt recunoscătoare pentru ceea ce am ,
pentru ceea ce am primit . Nu sunt ipocrită ,
da , uneori am fost tentată să intru în acel
vârtej al competiţiei , dar de fiecare dată
sinele meu m-a tras de mânecă şi mi-a
reamintit că sensul vieţii şi scopul acestei
vieţi este să trăim fericirea , nu să o căutăm
acumulând lucruri , să trăim fericirea aceea
care este în interiorul nostru . Căci noi ne-am
născut odată cu fericirea , nu mai devreme ,
nu mai târziu . Nu trebuie să o căutăm în
afara noastră , ea are chipul nostru . Nu ai
cum să găseşti ceea ce nu ai pierdut
niciodată . Ştiţi când credem că am pierdut
fericirea ? Când ne lăsăm copleşiţi , de fapt
noi am închis-o într-un sertar al inimii
noastre şi am uitat să căutăm acolo şi la
fiecare nevoie pe care o avem , în loc să ne
întoarcem la noi , către noi , în sufletul
nostru , rătăcim prin sufletele altora ,
căutăm la alţii şi aşteptăm ca altcineva sau
ceva să ne dea fericirea pe care noi o ţinem
captivă . În căutarea asta disperată , în
această competiţie , oamenii uită cine sunt ei
cu adevărat şi devin mai nefericiţi cu fiecare
clipă pe care o investesc în căutarea a ceea
ce au dar au uitat . De ceva vreme îmi place
să mă privesc în oglindă şi să îmi zâmbesc .
De ceva vreme îmi place să scriu despre tot
ce mă face diferită , pentru că sunt diferită .
Viaţa nu este o competiţie . Care este sensul
să alergi când viaţa este despre a zâmbi ,
despre a simţi razele soarelui într-o zi
friguroasă de iarnă .....
