Căutare

duminică, 16 septembrie 2018

La pas prin locuri încărcate de istorie

Da , plecăm din Moieciu de Sus , de acolo
unde miroase a fân cosit şi-a dimineaţă
dulce-n meri , mere roşii ce se ascund de
străini când soarele galben prinde rădăcini.
Plecăm din satul în care umbrele lungi mă
 încălzeau ca o haină .
 Lăsăm în urmă pădurea întinsă ce
şi-a lăsat iarba înaltă să ne vindece trecerea 
arsă de soare , unde apele strălucesc ciudat,
unde aerul se opreşte ascuns după uşa
pădurii de prima trântă şi de-a norului glas.
Lăsăm pădurile şoptind , cărărilor lăsăm
piatra şi gândurilor fapta , cerurilor ruga
şi sfiala , cu părere de rău că nu mi-am
satisfăcut toate mendrele , dar pentru asta
am nevoie de parteneri potriviţi , de mari
iubitori ai muntelui cum sunt Maria şi 
Iulian , să luăm la pas fiecare potecă , să ne
afundăm în inima pădurii , să simţim sub
tălpi fiecare stâncă a Măriei Sale Muntele.
Ieşim din Moieciu de Sus şi n-am să închid
niciodată uşa după mine , din prag vreau 
să pot privi oricând înapoi.
Călătoria continuă spre Cetatea Râşnov care
are un stil arhitectonic simplu unde aerul
medieval încă se păstrează .

Ce nu mi-a plăcut a fost aspectul comercial,
eu cred că nu-şi aveau locul acolo toţi cei care făceau comerţ , puteau s-o facă jos ,în
afara cetăţii . Interiorul cetăţii era împânzit
de tot felul de kitsch-uri .
Însă ce m-a impresionat a fost muzeul
personal al domnului Gheorghe Samoilă , un
om simplu şi mândru totodată de muzeul
dumnealui în care a adunat tot felul de
lucruri : bancnote şi monede vechi , haine
vechi , fotografii , insigne , pagini de ziar ,
arme vechi şi multe altele .,, Sunt ale mele ,
adunate de mine de-a lungul timpului , nu
sunt de vânzare '', ne spune zâmbind .
Ne-a mai povestit că a făcut figuraţie în
filmele Nemuritorii şi Dacii şi că a stat trei
ani printre marii actori ai filmelor . I-am
simţit tristeţea din glas când spunea :,, ce
mari actori am avut odată .... mare parte
din ei nu mai sunt şi astăzi ce actori avem ?''
M-a impresionat foarte tare omul acesta cu
glasul lui domol şi cu o urmă de tristeţe ,
omul acesta simplu care stătea ca într-o
biserică în micuţul lui muzeu , neîncăpător ,
căci prin tot ce a adunat , prin toate
lucrurile de acolo , muzeul este mare .


Tot zâmbind ne-a spus că putem face poze .
A fost încântat când l-am felicitat pentru
muzeu , luându-mi rămas bun . Si ca o lecţie
de viaţă mi-a spus : ,,faci rai din ce ai şi-i
deschizi porţile ca să intre toată lumea ''.
Coborâm de la cetate iată , cu o lecţie de viaţă primită gratuit de la domnul Samoilă
şi ne îndreptăm spre Braşov .
Nu ştiu de ce , dar aici m-am simţit atât de bine ... deşi Centrul Istoric era plin de turişti,
eu parcă nu făceam parte dintre ei . Cei mai
mulţi turişti pe care i-am remarcat , ca şi în
Bran de altfel , erau din Spania şi Italia .
Tineri reprezentând personaje istorice , 
îmbrăcaţi în costume de secol XVI-XIX îşi
prezentau poveştile de viaţă într-o manieră
personală şi ne ofereau informaţii cu
caracter cultural şi turistic despre Braşov.
Felicitări pentru acest proiect . 
Istoria la persoana întâi .
O tânără drăguţă cu voce moale ne spune că ea este Virginia Branişte
Se pare că cineva avea nevoie de ajutorul 
surorii Virginia .... :)
Johannes Honterus , ca personaj


Nu s-au prezentat
cu numele
real , ci cu
numele
personajului căruia
i-au dat 
viaţă .
  Cum Ghiuk
era interesat îndeosebi de 
personajele feminine :) , a mai stat de vorbă
şi cu pictoriţa Elena Mureşianu . 


În Braşov am ajuns pe la ora prânzului şi
foamea a început să ne dea târcoale , aşa că
mergem la una din multele şi plinele
terase să mâncăm . 
Spre strada Sforii  urmăm
indicaţiile primite de la sora medicală
Virginia Branişte . Trebuie să fii foarte
atent să nu o ratezi , noi era cât pe ce să o ratăm.Noi,femeile...noroc cu bărbaţii ...:) 
Strada era în lucru , nu era închisă şi cu toţii treceam pe lângă muncitorii care se lipeau de perete făcându-ne loc .

Şi ca să vedem Braşovul în toată splendoarea
lui urcăm pe Masivul Tâmpa cu telecabina,
noi nefiind temerari ca alţii care au ales 
unul din traseele marcate .
La aproape 1000m este amenajată zona
Belvedere ce îţi oferă o privelişte fantastică
asupra oraşului . 

Mai urcăm puţin , unii mai repede , alţii mai
agale 
Unii mai echipaţi , alţii mai dezechipaţi :)
Distractiv a fost că Ghiuk întreba fiecare
persoană sau grup care cobora :,,mai este
mult ? , merită să mai urc ? '' . Asta în speranţa primirii unui răspuns negativ , 
căci el urăşte urcuşurile . Unii dintre ei îi
răspundeau cu da , alţii ridicau din umăr .
Cine a fost îndrăzneţ şi doritor de a nu pierde
această şansă a ajuns în vârful muntelui
Tâmpa .

Nu e minunat ?.....


Coborâm la fel cum am urcat , cu telecabina.


Odată ajunşi în oraş , mergem să vizităm
Biserica Neagră . În holul bisericii este un
chioşc unde se vând bilete , dacă nu plăteşti
zece lei nu ai bilet şi fără bilet o tanti acidă
nu-ţi deschide uşa să intri dincolo de hol .
Chiar dacă vizitele se făceau în afara 
slujbelor , fiind într-o biserică consider că
trebuie să ai un comportament adecvat
locului unde te afli . Ei bine , tanti de la uşă
nu-l avea , ţipa la turişti şi cu glas acid ne-a
spus că dacă vrem la concertul de orgă
trebuie să plătim douăsprezece lei şi dacă
nu , atunci avem la dispoziţie cincisprezece
minute să vizităm cu zece lei . Şi dacă avem
nevoie de informaţii să întrebăm persoanele
îmbrăcate în culoarea portocaliu şi este
interzis să se facă poze în biserică .
În interiorul bisericii de o parte şi de alta 
erau atârnate covoraşe , eram curioşi să
aflăm de ce atârnă acolo , nu mai văzusem
aşa ceva într-o biserică şi căutăm cu privirea
o persoană îmbrăcată în culoarea portocaliu.
Era una singură , un tânăr care era ocupat cu două doamne . Ce mai vroiam să ştim 
erau numerele scrise pe cartonaşele ce erau
lipite pe coloane . Întrebăm omul de ordine ,
adică omul care avea ochi peste tot, care era 
lângă tine într-o milisecundă dacă vroiai să
faci poze , mustrându-te . Putea să fie şi 
amabil aşa cum a fost cu noi , explicându-ne
semnificaţia numerelor de pe coloane . 
Nu am înţeles de ce nu ai voie să faci 
poze , oricum oamenii le făceau pe ascuns şi
internetul abundă cu poze din interiorul
bisericii . Informaţiile despre Biserica
Neagră mi le-am luat de pe internet şi aşa
am aflat tot ce vroiam să ştiu . Ce este
într-adevăr spectaculos , este orga . Iată o 
poză preluată de pe internet , căci asta
chiar merită văzută . 

Aici se văd şi covoraşele ....
Povestea bisericii este interesantă , eu mi-am
luat informaţiile de aici : https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Neagr%C4%83


Plimbându-ne pe străzi atenţia ne-a fost
atrasă de un gemuleţ deschis dintr-o clădire 
pe care scria Cartofisserie , nu mai auzisem de aşa ceva.Evident,te duce cu gândul

la cartofi . Cerem o porţie şi băiatul din 
spatele geamului ne întreabă de care dorim .
Nu ştiam ce să-i răspundem şi îl rugăm pe
el să ne ajute cam ce fel de porţie ne-am putea dori . Era simplu .... vrem cartofi
îmbrăcaţi sau relaxaţi ? Noi , mai nedumeriţi
decât la prima întrebare il rugăm din nou 
să ne explice . Păi , îmbrăcaţi înseamnă în
coajă şi relaxaţi înseamnă fără coajă . 
Simplu , nu ? La recomandarea lui luăm o 
porţie de cartofi îmbrăcaţi , pe care două
persoane nu o pot mânca toată .


Ne luăm la revedere de la Braşov , oraşul
plin de culoare , gust şi aromă .


Următorul popas , venind înspre casă , îl
facem în Sighişoara unde cu greu găsim
cazare . Dar găsim , cu două sute lei pe
noapte . Am fost norocoşi .... căci un cuplu
ajuns la o jumătate de oră după noi , au
luat singura cameră liberă plătind şapte sute
lei pe noapte şi mulţi alţii încă mai căutau
cazare şi după lăsarea întunericului .
Cetatea medievală , unică în România ,
singura cetate medievală care este încă 
locuită , m-a cucerit pur şi simplu . 
Ca un copil neastâmpărat am luat la pas
străzile înguste ce parcă te fac să te reîntorci
în timp .





Turnul cu ceas un
simbol fascinant
al oraşului , 
şapte figurine din
lemn de tei ce 
simbolizează
zilele săptămânii
se rotesc o dată pe zi la ora 00.00 .Ele marchează un nou
început al unei zile mai bune 
decât cea care a trecut . Acestea
sunt spre oraşul de jos , iar spre cetate sunt figurine ce reprezintă pacea , justiţia şi dreptatea . Turnul adăposteşte un veritabil
muzeu de istorie .




De la Turnul cu Ceas am plecat                            
spre celelalte
turnuri de apărare a cetăţii.
Turnul Frânghierilor ,
Turnul Măcelarilor ,
Turnul Croitorilor , 
Turnul Cositorarilor ,
Turnul Tăbăcarilor , 
Turnul Fierarilor , Turnul Cojocarilor ,
Turnul Cizmarilor şi cam atât ..... celelalte 
turnuri au fost distruse . În total au fost 14 ,
,,în viaţă'' au mai rămas doar nouă . 
A! era să uit ....,,Lume , lume ... să ştie tăt
natul ! Porţile cetăţii se deschid ! Bun venit la
Sighişoara ! Vă spune toboşarul cetăţii ! (bate toba) Sunt trei ceasuri după miezul
zilei şi nu s-a întâmplat nimic deosebit...!
Am zis ! (bate iarăşi toba)''. Zise un ins
simpatic îmbrăcat în toboşar . Alături de un străjer salută în zeci de limbi şi anunţă ora
exactă şi ce se întâmplă prin Cetate .



La biserica şi la şcoala din deal am ajuns
oarecum pe ocolite , dar nu-mi pare rău căci
mi-a făcut o infinită plăcere să străbat toate
străduţele . De acolo am coborât pe scara
şcolarilor , i se mai spune şi scara acoperită
care are 175 de trepte întrerupte de mai multe platforme late . 














În această casă credeam că
este un muzeu , dar nu , este
restaurant şi o terasă . De la bar un tânăr ne
spune că la etaj este camera lui Vlad Dracul
şi cu cinci lei o putem vizita . Nu că eu aş fi 
curajoasă , mai mult sunt curioasă . Şi urc ,
singură . După ce urc patru trepte , în faţă 
îmi apare o zdreanţă şi exact în momentul
în care dau ochii cu acea zdreanţă , ceva îmi
cade în cap . Bineînţeles , mă sperii şi ţip ,
spre satisfacţia băiatului de la bar , căci el
manipulează un sistem ce face ca un păianjen mare şi negru din plastic cu mult
păr să-ţi cadă în cap , apoi îl ridică repede
în sus . Râde .... şi îmi urează vizionare plăcută . Ajunsă la uşa camerei priveam din
prag , aveam îndoieli dacă să intru sau mai
bine renunţ . Cine ştie ce alte surprize mă 
mai aşteptau .... Îmi fac curaj şi intru .
Înaintând spre mijlocul camerei  păşind ca
pe ace , un zgomot ciudat m-a ţintuit locului
şi camera s-a umplut de fum . Sub nasul meu
era un aparat de fum  aşa că , m-am liniştit
oarecum .... În cea de-a doua cameră n-am
mai intrat , am aruncat o privire din prag şi
am ieşit repede .





 Păianjenul din
tavan şi zdreanţa :)



Seara coboară lin peste cetate . Stând la terasă observăm tineri cu câte un instrument
muzical în braţe venind din toate părţile , sunt tineri olandezi ce îşi doresc să ne facă
seara mai frumoasă prin muzica lor . Şi reuşesc . Ne cântă Dunărea Albastră ,
Rapsodia Română şi ne cântă despre inimă...


Până când a venit poliţia şi a spus : gata !
Oamenii erau nemulţumiţi , muzicienii dornici de a mai cânta , dar ce , te poţi pune
cu oamenii legii ?
Oricum , seara a fost frumoasă .
E prima dată când vizitez Sighişoara şi îmi
doresc să revin iar şi iar , căci e o poveste
despre suflet . Sighişoara este nemaipomenit
de frumoasă , este un loc plin de istorie ,
poveşti frumoase şi autentic .




În Sibiu oprim să mâncăm şi să ne dezmorţim . Mâncăm în Piaţa Mică , o piaţă
frumoasă unde găsim o gamă variată de
restaurante . Ajungem la Pasajul Scărilor ,

admirăm casa calfelor 

Apoi în Piaţa Mare descoperim farmecul clădirilor impunătoare , Muzeul Brukenthal,
Primăria , Biserica Evanghelică , Turnul
Sfatului . Mă strădui să prind în imagini 
şarmul acestui oraş .





Podul Minciunilor care face legătura între 
Oraşul de jos şi Oraşul de sus . Sunt o mulţime de legende despre acest pod . Una din legende spune că podul începe să se
cutremure atunci când îl traversează un 
mincinos , cât am fost eu pe el nu s-a întâmplat nimic :)


În spatele meu se vede Casa Luxemburg ,un
renumit hotel 


Prea puţin am stat în Sibiu , a fost ultima oprire în drumul spre casă . Lăsăm în urmă
un oraş medieval cu o istorie veche , oraşul
care a păstrat multe mărturii ale trecutului .
Lăsăm în urmă pieţele centrale cu istoria lor,
clădirile vechi încărcate de poveşti , un oraş
istoric care respiră aerul modernităţii .
Tot ce am vizitat în această vacanţă , toate
locurile care şi-au lăsat o amprentă asupra
noastră au o poveste . Poveştile sunt frumoase , interesante , multe şi lungi .
Aceasta este povestea  despre fiecare loc pe
care l-am simţit sub talpa mea , pe care mâna mea l-a atins şi de care ochii mei s-au
bucurat .