Căutare

miercuri, 1 mai 2019

Infinitul strigă din colţul tăcerii

Mi-am spus rugăciunea .... îngerii treceau perechi 
pe strada fără nume . Doamne , apleacă puţin adevărul 
spre noi , ochiul lumii pare că ne înghite .
Iată , tăcerile oraşului se sprijină pe copacul rănit
de clipe .

Forma inimii mele e de aripă a cerului ce ţine luceferii pe umerii infiniţi

Forma inimii mele e de poveste . Ea bate invers acelor
de ceasornic , are propria ei viaţă tainică , sălbatică ,
nestăpânită . Ea bate precum un clopot , găsind clipa
să se roage . În inima mea se înalţă cerul iubirilor
pline de sens , de-ndurare , vise şi zboruri măreţe .