Din lumea viselor ies pe vârfuri , să nu trezesc îngerii care încă
dorm . Dar iată , unul se trezeşte şi din gleznele lui lumina
creşte , în clepsidra timpului clipele se zbenguie , se înghesuie
să curgă şi din lumină se plămădeşte o rugă . Se aude un foşnet...
undeva afară... o sferă din bolta cerească coboară , se opreşte în
fereastră şi din ea ţâşneşte o dimineaţă albastră . O simt ... blândă,
caldă ... o ţin în palmă şi privesc spre stradă , e încă linişte şi pace...
Viaţa îşi pune cunună de o zi bună .
