Lumea asta , așa cum o știm , nu este nici plată nici rotundă .
Este un aluat frământat îndelung , suprapus și amestecat astfel
încât în ea să se poată intâmpla orice , oricum .
Luna stătea oarecum într-un colț de tablou , stătea cuminte
așteptând . Eu mă legănam aproape fericită pe scândura către
capătul lumii și încercam să mă hotărăsc dacă să-l ajung sau nu .
Trebuia să cântăresc toate obiectele pe care le cunoșteam , să le
așez pe scândură astfel încât să găsesc echilibrul perfect ce mi-ar
fi asigurat o viață lungă , lipsită de griji . Utopic...
Și vântul s-a pornit ...și două gânduri ca două adieri stinghere
s-au așezat alături de mine pe scândură .
Stăteam oarecum agățată de semnul întrebării într-o liniște
netulburată .
