Căutare

marți, 28 mai 2019

Liniştea şi pădurea , eu , aerul şi tăcerea

M-am amestecat cu pădurea şi nu mai ştiam cine este
pădure şi cine este om . Copacii mă priveau tăcuţi în
ochi . Mă vedeau pentru prima oară şi ştiau atât de multe
despre mine .... Ştiau ce caut , mi-au arătat drumul .
Izvorului i-am auzit susurul peste pietrele tocite de timp ,
i-am auzit chemarea din vârful inimii . Mi-a sărutat 
picioarele cu buze reci . Eu i-am cerut iertare în 
alb-albastru de verde .

sâmbătă, 25 mai 2019

Simplitate

Pentru a ne găsi
pacea şi fericirea cu
adevărat trebuie să
ne regăsim lumina 
din suflet . În drumul
spre mine am înţeles 
că trebuie să găsesc
însemnătate şi
bucurie în acum , aşa
cum se prezintă acest
acum . Nu este necesar să devin altcineva,ci să recunosc cine sunt cu 
adevărat , în adâncul fiinţei mele . Nu este necesar să
mă compar cu ceilalţi , ci să recunosc că ceea ce se află
în ei se află şi în mine , iar atunci tot ceea ce este necesar 
să se exprime prin mine se va exprima liber , natural ,
spontan , fără să îmi propun să fac acest lucru . Ceea ce
contează cu adevărat este lumina care izvorăşte din
interiorul nostru în fiecare moment al vieţii , poate chiar 
în cel mai simplu şi aparent neînsemnat moment . Nu faptul
că suntem celebri ne dovedeşte importanţa şi merituozitatea
ci capacitatea noastră de a fi oameni simpli , cu un suflet
mare , dispuşi să găsim binele şi frumosul din tot ceea ce ne
înconjoară.Dispuşi să învăţăm de la un om al străzii,ştiind 
că nu-i suntem cu nimic superiori , dispuşi să împărţim un
colţ de pâine cu cineva necunoscut , conştientizând  că de 
fapt , nu suntem atât de străini precum am putea crede că 
suntem . Sensul real al vieţii ni se dezvăluie în lucrurile 
simple şi mărunte , în care lăsăm la o parte toate măştile 
şi identificările , dăruindu-ne momentul prezent , exact aşa
cum ne apare el . Bineînţeles , fiecare este liber să aleagă
ceea ce consideră că este relevant pentru el . Până la urmă
ne avem fiecare dintre noi propriile noastre lecţii de învăţat.
Poate una din lecţiile mele a fost aceea de a conştientiza că
nu este necesar să fiu cineva în această lume , pentru a fi 
cine sunt eu cu adevărat . Şi în acel moment mi-am găsit
pacea , claritatea şi autenticitatea pe care nu o puteam
găsi nicăieri , tocmai pentru că nu o căutam unde se afla ea 
de fapt . Suntem cu toţii prinţi şi prinţese ale marelui 
mister . Însă vom descoperi această provenienţă regală ,
atunci când vom înceta să mai alergăm după o falsă , 
celebră imagine a unui sine fals . 

joi, 23 mai 2019

Scrie ....


,,Draga mea , prea mult vorbeşti...  zău , mă oboseşti ....
Mai bine scrie , uite aici o foaie de hârtie şi un stilou
şi scrie ceva ce n-ai mai scris , ceva nou.'' Privindu-l
mirată îi spun că azi nu sunt inspirată , sunt obosită ,
e târziu , ce aş putea să scriu ? Muza mea nu ştiu pe
unde e plecată , umblă aiurea , poate s-a pitit sub o 
gheată şi în mers a fost călcată . ,,Lasă , n-ai nevoie
de muză , scrie despre orice , scrie despre noi sau 
despre ploi , scrie despre primăvară sau despre 
toamnă , tot aia e .... '' ,, Bineee.... de ce n-aş scrie
despre tăcere dacă asta mi se cere ?'' Şi în seara aia
nu ne-am mai vorbit , eu am scris ce am ştiut . El , fericit
că am tăcut . Până când .... am strigat- (aproape că l-am
speriat :) ) ,,Gata , am terminat !'' M-a privit uşor mirat ....
,,Eşti uimitoare !'' Eu îl privesc cu simpatie , iar el ce 
credeţi că face ? îmi aduce încă o foaie de hârtie ....

: Ochiul meu întâlneşte ochiul tău pe o tăcere rotundă .
  Ne vorbim din priviri , buzele tale nu sunt aici 
  Şi atât de simplu pare a fi să laşi gândul să pătrundă
 În miez de întuneric prin zbor de licurici .
 Odată m-ai căutat prin grădinile mele suspendate ,
Ştiu , te-am văzut , eu culegeam muguri de Lactee ,
Tu ţineai în mână un inel cu nestemate ,
Pe deget ai vrut să mi-l pui când , te-ai rătăcit pe alee ,
Nu ne-am găsit...ai plecat , între noi mii de sfere ...
Din aştrii mi-am făcut inele pe-o rotundă tăcere .

vineri, 17 mai 2019

A fost odată ca niciodată o ţară ....

Aud un plâns acolo sus,
Din blânzi ochi lacrimi  cad,
Se preling pe obrazul descompus
Şi se afund în liniştea pădurilor de brad.

Aud un cânt venind dinspre apus,
Un cânt,din vremuri  de demult
Şi sufletul îmi plânge dimpreună
Cu plânsul de acolo sus.

Aud plânsul unor veacuri duse
Şi oamenii oftând în adormiri,
Câte dorinţe-n ei zăcuse
Pe fir de gând în răsuciri....

Aud cum plânge-n noapte luna
Când din vârf de brad priveşte,
Cum se dezlănţuie furtuna
Şi cu furia ei,ochiul răului striveşte.

Aud un plâns de ţară,
E plânsul tău,e plânsul meu,
Că prea mult  a început să doară,
Cu noi plânge chiar şi Dumnezeu.

Poate odată-cine ştie?- paşi de oameni buni
Călcând pământul vor culege flori
Şi vom uita de aceşti ani nebuni
Şi cine ştie...poate odată vom fi mai iubitori.

duminică, 12 mai 2019

Mi-e bine

Mi-e bine .... mi-e bine şi aş da oricât
Să pot să-i pun lunii eşarfă la gât ,
În arome de noapte când toate tac 
Într-o stea mică voi să mă prefac .
Să strălucesc pe cerul oricui ,
Cu licăr lacătul dimineţii să descui .
Apoi , în amurg din nou om să redevin
Din înalt să îmi zâmbească un colţ de ochi divin .




vineri, 10 mai 2019

10.05.2019

Mi-am uitat inima
aprinsă toată
noaptea.... şi acum
zorii mă surprind
cu mâinile întinse
căutând surâsuri 
adăpostite-n rouă .
Oamenii mă privesc
peste umăr miraţi .

miercuri, 1 mai 2019

Infinitul strigă din colţul tăcerii

Mi-am spus rugăciunea .... îngerii treceau perechi 
pe strada fără nume . Doamne , apleacă puţin adevărul 
spre noi , ochiul lumii pare că ne înghite .
Iată , tăcerile oraşului se sprijină pe copacul rănit
de clipe .

Forma inimii mele e de aripă a cerului ce ţine luceferii pe umerii infiniţi

Forma inimii mele e de poveste . Ea bate invers acelor
de ceasornic , are propria ei viaţă tainică , sălbatică ,
nestăpânită . Ea bate precum un clopot , găsind clipa
să se roage . În inima mea se înalţă cerul iubirilor
pline de sens , de-ndurare , vise şi zboruri măreţe .