Fiecare dintre noi , atunci când ne naştem ,
primim aripi . Unii dintre noi ne uităm la
ele ca la nişte minuni , pe alţii îi deranjează
şi le aruncă , iar unii nici nu-şi dau seama
că au aripi şi stau legaţi de pământ şi nici
nu fac vreun efort să zboare . Sunt aripile noastre pe care le folosim fiecare cât
suntem în stare .
În noapte aflu cum urcă negrul vibrând vertical să fie trup umbrelor ,obrazul stelar pe care luna îl sărută pios . În negrul din noapte aflu dacă mai calc prin zăpezile din care se nasc copilăria şi visul .Încep să simt alb , să exist dincolo de limitare şi reguli . Albul careeste orbirea prin care vezi totul , infinitul ce-ţi apropie început de final , obrazul celest pe care îngerii îl mângâie când obosiţi ne picură pe buze albul de zbor .....