Cerul se retrage , își schimbă culoarea , surâsul dispare...
,,Trebuie să coborâm!".Să coborâm,să coborâm,să coborâm...se
aude ecoul .Fiorul coborârii ascuns în rădăcină umple cerul.
Coborând din înalt ne risipim , ne rupem în bucăți , în zeci de
bucăți , în sute de bucăți , în mii de bucăți , bucăți risipite în
niciunde care se adună , se unesc formând un tot .
Și ne întoarcem la început căutând calea prin care am venit și
trecem prin timp. Ne căutăm de la început până ne găsim .
Cerul are nevoie să își reia drepturile. Pământul are nevoie
de liniște.Ce se întâmplă cu timpul când întoarcem clepsidra ?
