Căutare

joi, 29 noiembrie 2018

Din ce în ce mai des

aplec copacul şi-i sărut ramul
muguri în pântec să-i răsară ,
îi las un zâmbet pe frunza galbenă
şi pe celelalte ce plecară ,
încăpăţânate de zbor ,
de îmbrăţişarea cu pământul
pe la amiază când ora devine rumenă
şi celor rătăciţi îşi împarte gustul ,
las ploaia să-mi spele ochii
să pot privi în seară
porţi larg deschise prin care
să intre nealterate iubiri
şi umblet nepământean
cu luna la subţioară
când oamenii îi cer lui Dumnezeu izbăviri.
     

duminică, 25 noiembrie 2018

Cum am fost trezită de o piatră

Pot spune că am fost bine , până la un moment dat
când prostia a dat năvală peste mine . În fiecare
dimineaţă când plec de acasă car cu mine o geantă
mare în care îmi pun cele trebuincioase în ziua
respectivă şi nu numai . Şi pe lângă lucrurile inutile 
pe care le car în geanta asta mare îmi pun şi o piatră.
Nu că aş avea nevoie de pietre , nu vreau să-mi fac
vreo carieră sau să construiesc ceva , dar în fiecare
zi îmi pun câte o piatră şi le car cu mine . E greu să
cari pietre , te dor umerii , spatele , mâinile şi chestia
e că nu mă pune nimeni să fac asta . 
Cum s-a întâmplat nu ştiu , dar într-o bună zi o piatră
m-a lovit direct în moalele capului (şi bine a făcut)
şi m-am trezit . Din prostie . Şi-mi zic :,, păi bine , de ce
să aduni tu pietre şi să le cari în fiecare zi , asta nu 
este treaba ta , de asta se ocupă serviciul de drumuri 
sau habar n-am cum s-o numi . Dacă drumul trebuie 
curăţat de pietre pun ei pe cineva să facă asta şi îl mai
şi plătesc pentru acest lucru . Aaaa.... că faci tu şi
lucruri care nu intră în sarcina ta , că faci pe marele
samaritean este altceva , dar lasă , e timpul să te
potoleşti . Ce , când tu ai cerut ajutor să-ţi ridice geanta
pe umăr când a alunecat , te-a ajutat cineva ? Nu te-a
ajutat nimeni şi nici mulţumesc nu ţi-au spus că tu aduni
şi cari pietre în locul lor . Ei bine , este timpul să te
opreşti şi să-ţi goleşti geanta de pietre , prea s-a umplut
şi nu mai au loc ale tale lucruri în ea . Ale tale sunt 
vraişte , ori tu eşti o persoană ordonată şi plus de-asta
nici spatele nu te mai ţine . ''
De ce fac asta ? De ce adun şi car pietre în locul altora 
care sunt plătiţi să facă asta ? De proastă ? Eu nu aş
numi asta chiar prostie , i-aş spune altfel , dar ....
Sunt curioasă cum i-aţi spune voi .


miercuri, 14 noiembrie 2018

Unde e căldura verii , paşii noştri unde sunt .....?

Mă topesc în liniştea inimii şi mai apoi
înfloresc într-un zâmbet , ca mai târziu
să adorm putându-mi spune simplu:
momente unice , sublime ....
Aerul păşeşte pe vârfuri ca nu cumva
să strice magia .

sâmbătă, 10 noiembrie 2018

Toamna ca o durere

Alunec pe frunze şi nu ştiu
De e toamna vinovată sau eu aiurită,
Cu picuri de apă m-a prins toamna auriu
Să nu cad pe ora desfrunzită.
În buzunare îmi afund mâinile nefiresc,
Merg uşor aplecată chemată de un cânt,
Din zbor prind cuvinte încercând să le unesc
Şi cu privirea pierdută mă împiedic de vânt.
Mă ademeneşte şoapta de castani,
Îmi acopăr ochii şi ascult
Cum îmi umblă toamna prin ani
Aducându-mi poveşti de demult.
Pe umăr,ca o tăcere o frunză îmi cade,
În jurul ei lumina devine mierie,
Din mine timpul până la os roade
Oare de ce toamna mă doare....cine ştie....?

                                  

duminică, 4 noiembrie 2018

Nu am habar ....

Am pasul moale şi mâna înceată
Ochiul meu aude cu urechea dreaptă
Gura rosteşte tot ce-i rău şi stricat
Nasul miroase un mare păcat
Mă lepăd de ţoale ca de vise utopice
În cap mă lovesc mii de ceasornice
La miezul nopţii cineva vrăji îmi face
Sunt pusă în ramă prinsă cu ace 
Şi strig:,,lăsaţi-mă-n pace,lăsaţi-mă-n pace''
Cuvintele se sparg de clopotul mare din piaţă
Unde în vârf de băţ e înfiptă o paiaţă
Cobor din ramă în lac de sudoare
Înot în el şi lacul dispare
Mă agăţ de buze şi urc în cerul gurii
Mă ascund să nu mă găsească centaurii
Şi iată , în faţă îmi apare deodată
Un alb ce-mi şterge de pe umăr o pată ....

La vremea gutuilor coapte


sâmbătă, 3 noiembrie 2018

Nu am nevoie de aprobarea nimănui

Dacă sunt un om bun , care sare în ajutor
atunci când e nevoie de mine nu înseamnă
că accept ca oamenii să profite de acest
lucru . Dacă spun omului în faţă ce gândesc
nu înseamnă că sunt un om rău sau că am
alte intenţii ascunse . Dacă taxez nesimţirea,
impertinenţa sau lipsa de respect cu ironie ,
nu cred că asta mă face un om rău .
Dacă uneori mi se epuizează răbdarea şi
prefer să întorc spatele , nu sunt nicidecum
un om lipsit de sentimente . Dacă câteodată
îmi lipseşte modestia nu înseamnă că mă 
cred mai bună sau mai deşteaptă faţă de
restul oamenilor . Dacă uneori acţionez din
impuls şi fac o greşeală cât mine de mare 
nu înseamnă decât că sunt om şi nu e nimeni
în măsură să mă pună la zid mai ales dacă
nu e implicat direct . Sunt un om care face
destule greşeli , pe unele le îndrept , pe altele
nu , sunt un om care are regrete şi împliniri,
uneori sunt incredibil de naivă , alteori
enervant de copilăroasă . Am fost rănită şi
inconştient am rănit la rândul meu , sunt un 
om cu temeri , cu dezamăgiri , cu bucăţi de
viaţă pierdute pe drum şi nu consider că am
nevoie de aprobarea cuiva pentru a fi exact
aşa cum sunt .