Căutare

joi, 30 noiembrie 2017

Prin dimineaţă

Sunetul ceasornicului se izbeşte cu putere in zidul liniştii
încât trece prin el şi ajunge la mine, îl simt în ureche , mă
înţeapă. Sar din pat şi mă izbesc cu capul de pragul de sus
al dimineţii,ameţită fiind îmi iau capul în mâini,strecor
printre dinţi cuvinte neînţelese şi mă îndrept spre baie.
Aprind lumina şi fac ochii mari , nu e baia....intreasem în 
bucătărie ,nu-i bai...îmi zic,e bine şi aşa.Pun aparatul de
cafea să-şi facă treaba şi rog picioarele să mă ducă spre 
baie căci eu nu sunt în stare să merg.Apa rece încearcă să
mă învioreze,depun şi eu eforturi să fac acelaşi lucru,apoi
mă postez în faţa dulapului deschis, vreo cinci minute timp
în care încerc să mă hotărăsc cu ce anume să mă îmbrac.
Trec cele cinci minute , mai trec cinci şi încă cinci şi eu tot nu
ştiu ce ţinută să aleg , îmi spun în gând : ,,draga mea , dacă
aveai mai puţine haine îţi era mult mai uşor ....'' Rareori 
îmbrac dimineaţa ceea ce îmi pregătesc de cu seară , mereu
găsesc câte ceva care mă face să mă răzgândesc . Las totul
baltă şi merg să îmi beau cafeaua , poate îmi vine inspiraţia.
Savurez cafeaua , pentru mine cafeaua de dimineaţă este 
cea mai bună . Iacătă şi inspiraţia vine  dar în cu totul altă
direcţie , mintea mea este plină de idei , se înghesuie , se bat 
cap în cap în capul meu , le scriu repede pe ciornă de teamă
să nu le pierd , căci ele vin şi se duc nu stau prea mult în
minte , nu au loc căci se nasc altele şi nici nu pot să le dosesc
în vreun colţ al minţii , doar urmează să merg la serviciu şi
trebuie să am în minte tot ce se întâmplă acolo şi acolo sunt
atât de multe .... Timpul trece , nici el nu stă pe loc , eu mă
întorc la dulapul cu haine , nu mai stau cinci minute , ochesc
din prima ( ce simplu este ....) . Îmi aranjez părul care este 
rebel , îl fixez cu fixativ bineînţeles , să stea cum vreau eu şi
nu cum vrea el şi acum urmează cealaltă etapă la fel de 
grea - încălţarea . Cu ce să mă încalţ ? Să-mi iau ghetele cu 
toc ? , or să mă doară ca naiba picioarele după opt ore de 
alergat ( nu din acela sportiv ) şi dacă nu le mai pot încălţa
când mă întorc acasă ? Le încalţ pe cele fără toc , negre -nu
merge cu ţinuta , albastre sau maro ? Dacă le încalţ pe cele
albastre voi fi toată albastră , le încalţ pe cele maro , gata ...
m-am hotărât .... acum trebuie la repezeală să îmi schimb
şi geanta , să fie în ton cu ghetele . Golesc tot conţinutul 
genţii albastre pe masă , aud tramvaiul care merge spre
capăt de linie , deci trebuie să mă grăbesc căci în două minute se întoarce ( aş vrea eu , el nu vrea ) , din toate 
lucrurile împrăştiate pe masă aleg cu grijă doar ce îmi 
trebuie musai , nu le pot pune pe toate în geanta aleasă , este
mai mică . Îmbrac haina finală şi ies pe uşă rapid , ajung în
staţia de tramvai care este vizavi de blocul în care eu
locuiesc şi aştept tramvaiul care trebuia să se întoarcă
deja în două minute , dar el nu vrea , el se întoarce în zece 
minute . Uneori cred că vatmanilor le face o plăcere 
deosebită să ne ţină pe noi călătorii în frig cu nervii întinşi
la maxim , să ne acomodăm cu stresul încă din staţie , ca 
atunci când ajungi la serviciu să nu te ia aşa... din plin....
În tramvai hărmălaie , toată lumea vorbeşte cu voce tare ,
se strigă unii pe ceilalţi de la un capăt al vagonului la 
celălalt , bârfe , poveşti , ce mai , nebunie .... Eu cuminte ,
înghemuită pe scaun încerc să îmi pun ideile care nu-mi dau
pace , cap la cap şi poate reuşesc să scriu în minte un poem.
În dimineţi mai liniştite îmi iese , în dimineaţa asta nu .
Mă întreb de unde atâta vervă la oamenii aceştia , atât de 
dimineaţă , la ora şase dimineaţa ? . Cobor unde trebuie să
cobor şi mă îndrept spre locul spre care trebuie să mă 
îndrept . Ajung repede . Frigul m-a învăţat să merg repede .
Intru .... de aici , începe o altă poveste .



luni, 27 noiembrie 2017

Ea râde la mine prin geam , ea dă geamul la o parte şi râde.
Ea spune :Bună seara !. Ea îmi face semne cu mâna prin 
geam . Eu spun : Adânc .... Ea spune nu ştiu prin geam
şi râde . Cuvintele s-au încurcat în lună şi acum sunt perfect
rotunde .



duminică, 26 noiembrie 2017

Bună dimineaţa oameni !

Bună dimineaţa ţie  care nu ai somn la ora aceasta ,
după cum se vede nici eu nu îl mai am , nu ştiu ce urgenţe
a avut de a zbughit-o de sub pătură , deşi l-am rugat să
mai rămână , am tras de el dar încăpăţânat cum e , ca şi
mine ,( doar este al meu ) a spus nu şi dus a fost . 
Bună dimineaţa ţie , care te-ai trezit mai târziu , ţi-ai făcut
cafeluţa şi fuga-fuguţa ai intrat în lumea online , încântată
de cunoştinţă , eu sunt eu .... tu cine eşti ?
Bună dimineaţa vouă  femei , de ce nu şi bărbaţi care vă
pregătiţi să puneţi oalele pe foc , să gătiţi de prânz cu drag
pentru cei dragi . Bună dimineaţa celor care mă citesc şi 
constată în sinea lor că nu am nici o treabă cu scrisul , că
sunt total paralelă , îi salut şi pe cei care nu vor şă-şi piardă
timpul citindu-mă . Bună dimineaţa vouă , care sunteţi
îndrăgostiţi până peste cap şi vouă care iubiţi mult sau
puţin , eu zic s-o faceţi mult ... Bună dimineaţa vă spun 
vouă , care mai staţi aşa ... la o bârfă , două ...
Bună dimineaţa celor pe care banii nu i-a schimbat , nu 
împrumută , dar nici datori nu sunt , bună dimi fetelor care
aţi uitat de mine , eu n-am uitat de voi , aşa că tot eu am să
vă contactez . Bună dimineaţa vânzătoarei de la care am 
cumpărat cei mai mulţi struguri , cei mai dulci , deci cei mai
buni . Bună dimineaţa biciclistului care era cât pe ce să dea
peste mine , sau eu peste el .... nu ştiu prea bine , eu ieşisem
brusc din casa scării blocului  pe întuneric şi ne-am 
pomenit faţa în faţă , drept urmare m-am ales cu înjurături
care nu pot fi reproduse şi de atunci câteva dimineţi la rând
mă saluta cu aceleaşi înjurături când mă vedea de departe
sau când trecea cu mult de mine , pesemne l-am speriat 
rău de tot , eram bau-baul dimineţilor pentru el . 
Şi apropo de bau-bau , îi salut şi pe colegii mei care chiar 
aşa mă consideră că aş fi pentru ei , ei mă numesc stresul 
şi asta doar pentru că pun lucrurile în mişcare şi îi scot pe
ei din letargie . Bună dimineaţa oamenilor de vârsta mea 
sau cu cinci-zece ani mai mari decât mine care mi se 
adresează cu ,,domişoară''  nu din amabilitate , dar chiar 
nu-şi pot da seama că sunt undeva prin jurul vârstei lor .
Bună dimineaţa celor care văd în culori şi care văd frumosul
în toate lucrurile , celor care sunt supăraţi , eu zic să vă 
treacă că tare rău îţi face supărarea şi e păcat ....
Bună dimineaţa celor care aşteaptă , orice sau pe oricine ,
celor care fac ce le place sau fac ce nu le place , dacă nu 
trebuie musai , eu zic să nu faci ce nu-ţi place .
Bună dimineaţa doctorilor care îmi spun că nu sufăr de nici
o boală de câte ori mă plâng că ceva nu este cum ar trebuii
să fie , îl salut şi pe dragul meu care îmi aminteşte ,  eu uit
mereu , că totuşi .... nu mai sunt atât de tânără şi că 
trupul oboseşte , ce mai ... organismul este programat să
îmbătrânească , nasoală chestie ....
Bună dimineaţa doamnei coafeze care m-a tuns ca naiba şi 
doamnei coafeze Zica care mi-a corectat tunsoarea .
Bună dimineaţa avizilor de orice , răutăcioşilor , invidioşilor
mai puţin înţelepţilor . Bună dimineaţa oamenilor creativi ,
iubitorilor de poveşti , oamenilor originali , oamenilor care 
nu poartă măşti . Bună dimineaţa vouă care nu îmi 
comentaţi aberaţiile şi nu criticaţi , vouă care aţi ales 
tăcerea , deşi sunt atâtea de spus .... 
Bună dimineaţa tuturor care ştiu că lucrurile şi oamenii nu 
sunt aşa cum par . Şi ... dacă nu vă cer prea mult , mi-ar 
plăcea să îmi răspundeţi , aşa cum ştiţi , aşa cum puteţi ,
aşa cum vreţi , cum vă trece prin cap .
Ziua să vă fie faină şi blândă !




marți, 21 noiembrie 2017

Într-o noapte oarecare ....

Sub cerul pustiu de stele , un vânt moale luneca liniştit
în noapte . Pe străzile goale se răsfirau plictisite câteva
frunze uscate , afară este frig şi a început să plouă .
Priveam printre gene cum ploaia desena pe geamul
uşor aburit forme ciudate , priveam cerul cum se cufundă
cu pământul la orizont . Am tras storul la fereastră şi am
zăvorât afară noaptea necunoscută , prea mirosea a iarnă .






duminică, 19 noiembrie 2017

Pune-ţi atenţia în palme să simţi vibraţia .....

M-am tuns....

.... de fapt coafeza m-a tuns , aşa cum a înţeles ea....
Două luni mi-au trebuit să mă gândesc la asta , ştiam cum vreau să fiu tunsă , mi-am ales şi poze cu tunsoarea . Vroiam o tunsoare bob cu volum la spate , am mai fost
tunsă aşa doar că bobul era lung , acum vroiam scurt şi asimetric .
Şi iată-mă ajunsă la coafor .... îi explic coafezei ce anume
vreau , insist pe partea cu volumul , îi arăt poze , ea îmi
spune că a înţeles , eu insist -sigur aţi înţeles ? , cu riscul
de a o jignii , ea îmi răspunde că da , să fiu liniştită că mă 
va tunde aşa cum îmi doresc . Am avut emoţii , dar nu mai
puteam da înapoi . Am fost tunsă , coafată , partea mai scurtă de păr mi-a aranjat-o după ureche , partea mai
lungă mi-o tot întindea pe jumătate de faţă . Îi spun că 
nu vreau să-mi acopere jumătate de faţă , vreau să am
liberi amândoi ochii când privesc . Nu ştiu ce a înţeles ea ,
aşa că ia placa de întins părul şi îmi face şuviţe răsucite , eu o las curioasă de cum voi arăta , căci oricum când voi pleca ,
afară va fi întuneric şi voi merge acasă . Nu arătam rău ,
era chiar bine . Părul meu este moale , are firul subţire şi
orice coafură mi-aş face nu ţine . Şase minute aveam de mers până acasă ,  coafura normal că nu a rezistat , părul
îmi stătea în toate direcţiile , parcă aveam antene în cap .
Mi-am zis , nu-i nimic ... mâine îl voi spăla . După spălare
m-am coafat singură , nici vorbă de bob .... nici vorbă de
volum .... , tunsoarea nu a reuşit . Nu m-am enervat pe
coafeză , m-am enervat pe mine şi pe păr , cel mai tare pe
păr . Nu am înegrit aura luminoasă a coafezei cu energii
negative , nu-mi stă în fire , în fire îmi stă mai mereu să
mă învinovăţesc pe mine , de orice , dar aici chiar nu ştiu
ce vină am eu . Cel mai sincer cu mine a fost dragul meu 
când mi-a spus clar că nu arăt bine , ceilalţi însă erau chiar
încântaţi de cum arăt , asta după toată străduinţa mea de 
a-mi aranja cât mai bine părul . Vroiam să le spun că am 
oglindă în care mă privesc şi încă văd bine , dar am zâmbit 
aşa , cu colţul gurii . Sinceră a mai fost şi o colegă când mi-a
recomandat o coafeză la care merge ea şi mie chiar mi-a 
plăcut de câte ori o vedeam tunsă , sinceritatea colegei a 
constat în a-mi spune că sunt tunsă ca o babă :) . Aşa că ,
am purces la o nouă tunsoare , mai bine zis o corectare a 
tunsorii , am făcut o colecţie de mulţi ani , dar chiar babă
nu sunt . Am nimerit pe mâini bune şi tot ce-a mai putut
face d-na Zica până îmi va mai creşte părul a fost asta ....

Înainte de asta nu pot arăta , nu am poze 
Şi mai înainte , era aşa .....

Deci , m-am tuns ......



Bună dimineaţa suflete !

De când nu ai mai privit cerul şi ţi-ai imprimat pe retină
cântecul sferelor , lăsând toată frumuseţea lumii să te 
cufunde în valsul fără de sfârşit al luminii ?
Fă-o ! Lasă-te purtat pentru o clipă dincolo de planul fizic ,
lasă muzica să îţi cuprindă fiecare celulă şi din interiorul
celulei să zbori la infinit în frumuseţea fără de margini 
a pământului . Lasă toată această minunăţie infinită să
te cuprindă ca să poţi să respiri frumosul şi să îţi crească
pe inimă pajişti verzi pline de flori . Priveşte în interior
ca să capeţi o clipă de linişte şi nesaţ din cupa plină a 
inimii tale . Scrie în gând o epistolă pentru îngerii ce ţin
lumea să nu se rostogolească în haos , cu aripile lor
fantastice , împuternicite fiind de fiecare gând frumos ,
de fiecare inimă sinceră , de fiecare zâmbet .



Din mâinile tale ....

Partea mea din ce este mai bun pe această lume , îmi va veni
din mâinile tale . De aceea străluceşte lumina ta în lacrimile
mele . Nu mă las călăuzită de nimeni şi nimic ca să nu mă
depărtez de tine , care aştepţi să fi călăuza mea . 
Merg cu îndârjire pe drumul meu şi calc florile pe care le-ai
zugrăvit în calea mea . Am făgăduiala ta că partea mea din
ce este mai bun pe această lume , îmi va veni din mâinile
tale . Vorba ta e simplă , înţeleg glasul stelelor tale şi
tăcerea pomilor tăi , vorbele tale se rotesc în jurul inimii
mele vrând să-şi facă în ea cuiburile . Iar eu sunt mulţumită
că suntem . În mine izbucnesc dorinţe , parfumul tău dă la
iveală o dulce taină . Tu , care eşti în stare să-mi deschizi
inima o faci atât de simplu.... Un zâmbet se revarsă peste
ceruri în ceasul când ai îmbrăcat inima mea şi la capătul
zilei când ea ajunse la poarta palatului tău , tu ai venit şi
luând-o de mână ai aşezat-o lângă tine , pe tronul tău . 
Şi când se apropie dimineaţa desăvârşirii , când vei amesteca viaţa ta cu viaţa mea , vei cunoaşte în sfârşit
menirea noastră . Fă-mă să cunosc cârmuirea mâinii tale ,
căci partea mea din ce este mai bun pe această lume , îmi 
va veni din mâinile tale .


duminică, 5 noiembrie 2017

Nu putem fi toţi la fel , dar toţi putem fi oameni

Mă enervează prostia. Mă inhibă răutatea. Mă zăpăceşte şi mă alungă prefăcătoria.E clar că lumea nu e a mea, nu e a ta, nu e a nimănui în mod special. Nu am făcut-o noi, nici proprietari nu suntem, chiar dacă avem un petec de hârtie care ne dă dreptul la folosinţă pe o bucată de pământ – măsurabil în mp -, sau pe o cutie de beton, de văiugă, de metal, de zidărie, sau de combinaţii diverse între ele, pe care o numim casă, cămin sau oricum altcumva. Să nu uităm însa de timp. Timp! Proprietari pentru un timp mai scurt sau mai lung, dar limitat…Şi totuşi acţionăm în majoritatea cazurilor ca şi cum am avea mai multe drepturi decât vecinul nostru, colega sau colegul , prietena ori prietenul nostru. Ca si cum am avea o rezervă, o viaţă în plus, un as în mânecă. Chiar de nu recunoaştem făţiş, mulţi dintre noi ne credem mai deştepţi, mai interesaţi, mai în măsură să stabilim ce e bun şi ce e rău, ce face bine si ce îmbolnăveşte, ce îngraşă şi ce slăbeşte, ce vindecă şi ce omoară , ce onorează şi ce dezonorează, ce ne izbăveşte şi ce ne duce la pierzanie. Suntem gata să ridicăm piatra şi să lovim cu putere. Fără o introspecţie serioasă asupra propriei persoane. Doar compulsiv. Cu sete. Câteodata nici macar nu ne aplecăm noi, piatra ne este dată de o altă mână – nici nu contează de ce -, dar mâna noastră e cea care aruncă fără ca mintea să se întrebe, fără ca inima să se îndoiască şi să tresară.Nu încăpem. Nu încăpem unii de altii. Avem puţin, vrem ceva mai mult. Am ajuns să avem ceva mai mult, vrem şi mai mult. Avem mult mai mult, vrem totul. Deşi habar nu avem ce ar putea însemna totul.Până cu ceva vreme în urmă mă enervam. Rău de tot. Îmi găseam toate argumentele din lume şi scoteam toate armele pe care le aveam în dotare ca să fac dreptate, să demonstrez că s-a judecat greşit o situatie, că s-a făcut o nedreptate, că s-a comis o gravă eroare, că aşa şi pe dincolo… Bun, e clar că ce puneam pe tapet era un punct de vedere personal, nu înseamna că aveam la degetul mic dreptatea absolută. Eram împinsă şi eu de orgoliul ce mă făcea să cred orbeşte că dreptatea e de partea mea, că ştiu foarte bine mecanismele binelui şi ale răului, că pot fi un reper pentru alţii mai tineri poate sau mai neexperimentaţi, ca un far pe vreme de furtună în apropierea unui ţărm stâncos.Dar cât de tare m-am inşelat… Cât timp am pierdut cu demonstraţii bazate pe o logica impecabilă, construită mereu cu grijă şi cu maximă asumare. A avut rost? Nu, nu a avut. Oamenii dau din cap aprobator şi fac exact cum vor ei şi cum le dicteaza interesul. Oamenii par că vor să învete şi să înţeleagă, să facă lucrurile mai bine şi mai eficient, dar în spatele zâmbetului recunoscător pe care ţi-l adresează şi a gestului aprobator din cap cu bărbia de sus în jos şi cu ochii cât cepele, stă o încăpăţânare acerbă de a face exact ce îi taie pe ei capul. Că ştiu ei mai bine ce au de făcut. Tu sigur le întinzi o capcană şi nu le vrei binele, de ce ar porni de la premisa că le-ai vrea liniştea şi bunăstarea?? E greu de crezut asta, într-o lume a invidiilor, a egoismului, a orgoliilor stupide, a goanei după bani şi după putere.Nu s-a întâmplat vreodată în viaţa mea să nu dau cuiva ceva dacă am putut să ajut. Nici măcar o singura dată. M-am făcut luntre şi punte, m-am dat peste cap de trei ori şi tot am făcut cumva să ajut dacă mi-a stat în putere. Nu am aşteptat nicicând recunoştinţă şi nici să mi se întoarcă binele făcut. Nu am cântărit, nu am numărat, nu am monitorizat. Poate singurul lucru după care am tânjit puţin, căci de aceea sunt om, a fost un dram de respect. Nu recunoştinţă. RESPECT. E o mare diferenţă. Ca de la cer la pământ. Te trezeşti că ajungi să fii stupid ajutând. Că eşti judecat. Că eşti bârfit. Că eşti terfelit în toate felurile. Pentru că e normal că îţi dă mâna să ajuţi, căci e logic că ai de unde. Nu?? E normal că-ţi dă mâna să-ţi faci timp să alergi în locul altora, pentru că ai destul (oare??). E normal că trebuie să laşi de la tine, să fii înţelegător, să doreşti să restabileşti armonia în relaţii terfelite de minciuni sau indiferenţă, căci eşti un om matur, cu bun simţ, etc. Ce contează că poate trebuie să iei hapuri regulat ca să nu-ţi sară inima din piept??E minunat să fii darnic, e groaznic să fii zgârcit. Dar dărnicia (şi aici nu mă refer exclusiv la bunuri materiale) răsplătită cu ranchiună aduce frustrări care se acumulează ca într-un buboi plin cu puroi, care la un moment dat iţi va da un pic de febră cu frisoane, când se va sparge. Pe de altă parte, zgârcenia nu a omorât pe nimeni, doar i-a imbogăţit pe unii. Cum ar trebui să fim, atunci? Cum să ne facem loc fără să deranjăm, fără să sufocăm, fără să irităm? Cum să modelăm lumea asta în una mai bună, mai primitoare, mai însorită? Căci de când ne ştim tot împărţim sau avem impresia că am avea de împărţit câte ceva , ne războim. Ar fi loc pentru toţi. Pentru bunici bătrâni şi buni, pentru bolnavi, pentru bogati, pentru săraci, pentru familii, pentru părinţi, pentru copii, pentru bărbaţi şi femei. Dar vrem mai mult spaţiu doar pentru noi – din pur egoism, nu din nevoie - şi pentru asta dăm din coate, uitând că putem răni, uitând că putem “ucide”. Din culpă.Ce putem ucide?? Prietenia, dragostea, bunăvoinţa, arta, binefacerea, respectul. Credem că ne putem lipsi de unele. Aşa credem noi toţi cât suntem în putere, cât ne simţim pe val. Dar vine o vreme când am putea fi în pericol de a ne scufunda, şi abia atunci realizăm ce au însemnat toate astea când vântul prielnic ne-a umflat pânzele. Au însemnat mai mult decât casa, maşina, hainele, poşetele sau pantofii , petrecerile, vacanţele, pizza pe sortimente, o vizită la Mall, filme, relaţii întortocheate. Realizăm că am îngropat o avere inestimabilă şi habar nu mai avem unde. Căci doar am făcut la repezeală o groapă şi am îngrămădit totul acolo, ca să nu ne încetinească nimic în plină viteză şi ascensiune. Nici măcar nu am semnalizat locul, timpul, clipa… La ce bun?? Nici măcar nu ne-a mai trecut prin minte că s-ar putea să căutăm cu disperare ce am lăsat în urmă, ca pe ultimă gură de oxigen ce ne mai ţine în viaţă. Avem ceea ce merităm. Când cineva ia atitudine, în loc să ne strângem în jurul acelei persoane susţinându-i demersurile pentru a se face dreptate, sărim ca arşi să declarăm că nu trebuie băgaţi toţi în aceeaşi oală, că se face o nedreptate mare, etc.Ei bine, atunci să stăm toţi cu mâinile în sân şi să ne cumpărăm câteva duzini de batiste. Căci vom avea nevoie. Sunt sigură de asta. Să ne rugăm să ni se lumineze mintea si sufletul ca să avem răbdarea să ne amintim ce înseamnă bunătatea şi bucuria de a ajuta. Să vină timpul când vom înţelege că o dată ce ţi-ai pierdut credibilitatea şi respectul cuiva, nu o să le mai dobândeşti nicicând întregi, poate doar în copie - şi asta nelegalizată. Poate reuşim să înţelegem că e loc pentru toţi, mai ales dacă alegem să ne îmbrăţişăm, în loc să ne împingem. Să ne iubim, în loc să ne urâm. Să construim, în loc să distrugem.Nu sunt un model de urmat ca să am dreptul să dau pilde frumoase, ca şi cum nu aş fi făcut şi eu aceleaşi greşeli omeneşti. Recunosc că am considerat de când mă ştiu, că e mai potrivită şi mai limpede sufletului meu dorinţa de a face bine decât înfrânarea de la mâncare, prin post. Mai am puterea doar să cred în bunătatea oamenilor, în iertare, în prietenie, în sacrificiu de dragul celor care au nevoie de mine, de noi, pentru că sunt mai slabi, mai săraci, mai bolnavi, mai neajutoraţi. Încă mai sper cu disperare că dragostea şi frumuseţea vor salva lumea.Avem noi astăzi , pentru a face faţă mizeriei morale care ne-nconjoară , destui purtători de frumuseţe ? Avem din ce construi un zid protector de fiinţe iubite , fără de care nu am fi buni de nimic şi lumea ar înceta să mai ţină ? Fără de care ne-am destrăma , precum într-o atmosferă în care fiecare este prea mare ?
Dansează-mă iubite -https://soundcloud.com/user-248210263/sets/danseaz-m-iubite



În primăvara asta -https://soundcloud.com/user-248210263/sets/n-prim-vara-asta



Pe pleoapa nopţii -https://soundcloud.com/user-248210263/sets/pe-pleoapa-nop-ii



Aer de mătase -https://soundcloud.com/user-248210263/sets/aer-de-m-tase



Culori portocalii -https://soundcloud.com/user-248210263/sets/culori-portocalii



Şoaptă de vânt -https://soundcloud.com/user-248210263/sets/oapt-de-v-nt


Cuvinte dezgolite -https://soundcloud.com/user-248210263/sets/cuvinte-dezgolite

Ce zi ciudată ....

Azi pe stradă m-a oprit un ins cam zăpăcit şi îmi zice : 
,,nu te supăra,eşti tu cumva toamna ?'' I-am zâmbit şi
i-am răspuns:,,scuză-mă,tu mă confunzi,nu sunt eu cea
care vântul îl poartă-n spinare,nici ploaie eu nu aduc,
nici frunzele nu le arunc.Despre brumă ce să zic....eu...am
trupul mic,nu pot eu să fac aceste....gutuia n-o coc eu şi
nici strugurii din vie.Ce,port eu pălărie? cu zorzoane?-mere,
pere,struguri,nuci....zburd eu veselă prin lunci? Nuuuu....
nu sunt eu....''.Şi dau să plec. ,,Ştii,ochii îţi sunt de 
chihlimbar,n-ai habar ce rece eşti,chiar acum când mă
priveşti,părul îţi este maroniu cu reflexii aurii ca şi frunzele
din vii şi haina ta cu glugă mă face să mă tem că aduci 
iarăşi ploaia şi vânt cu frig extrem.Mergi pe stradă 
îngâmfată parcă a ta e lumea toată,eşti învăluită-n ceaţă,
zâmbetul tău mă îngheaţă.'' Am rămas aproape mută,
nu am vrut să-l contrazic. Poate chiar eu sunt toamna ,
metafizic vorbind .... Ce ciudat..... Ce ciudat....



Câtă îndrăzneală ! -https://soundcloud.com/user-248210263/sets/c-t-ndr-zneal





Dansează-mă iubite -https://soundcloud.com/user-248210263/sets/danseaz-m-iubite




Acceptare -https://soundcloud.com/user-248210263/sets/acceptare




În primăvara asta -https://soundcloud.com/user-248210263/sets/n-prim-vara-asta



Pe pleoapa nopţii -https://soundcloud.com/user-248210263/sets/pe-pleoapa-nop-ii


Rosteşte-mă cu inima -https://soundcloud.com/user-248210263/sets/roste-te-m-cu-inima





Rugăciuni mute -https://soundcloud.com/user-248210263/sets/rug-ciuni-mute





Bucurie -https://soundcloud.com/user-248210263/sets/bucurie






Sărutul tău -https://soundcloud.com/user-248210263/sets/s-rutul-t-u




Visul -https://soundcloud.com/user-248210263/sets/visul

sâmbătă, 4 noiembrie 2017


La mulţi ani Maria !

Era pe la 1989,o zi frumoasă de toamnă.Noiembrie.Era 
timpul venirii,aşteptam cufundată în nerăbdare,în miile
de gânduri care m-au încolţit.Până la urmă aşteptarea a 
fost frumoasă,ştiam că o să vină ,a fost cu mine 
mereu.Şi....a venit !Primul lucru pe care l-a făcut când a 
venit? a strigat lumii - am venit ! sunt aici ! Primul meu
sentiment a fost de fericire,uşurare,uimire,iubirea era.De la
început.Mirosea a bebeluş,a viaţă . Ostenită de atâta 
aşteptare am adormit cu gândul la ea,mi-a lipsit senzaţia
de a o ţine în braţe,m-a cuprins un dor frumos şi o linişte
imensă.Un început de om şi continuarea a ceva magic.
A venit cu braţe pline de daruri.Are darul de a descoperii
lumea fără să o judece ,darul de a cunoaşte fără să-şi facă 
păreri,bunătatea ce vine din suflet,din buzunarul de la
piept scoate mereu câte ceva,zilnic oferă cuiva,ceva...
un zâmbet,o vorbă bună,o atingere blândă,o privire caldă,
seninătatea chipului ei îţi conferă o stare de bine.
Este un om minunat şi am convingerea că va rămâne aşa,
minunată.Şi mai mult,am convingerea că va rămâne OM.
Aşa s-a născut şi  împarte din darurile cu care a venit în
această lume.Ea însăşi este un dar.Ea este darul meu cel
mai de preţ pe care în imensitatea Lui,Dumnezeu mi l-a
oferit.Darurile tale nu se vor sfârşii niciodată,continuă să
oferi,lumea are nevoie de darurile tale,lumea are nevoie 
de tine.Tu eşti amestecul cel mai emoţionant de minune
şi firesc.Te sărut pe suflet , copile drag.



Astăzi ..... https://soundcloud.com/user-248210263/sets/ast-zi