Căutare

duminică, 8 aprilie 2018

În zori

M-am trezit ca să dau la o parte giulgiul
nopţii . Simt îmbrăţişarea unei chemări
neobişnuite apoi aud o voce calmă , aşezată,
care mă îndeamnă - ,, vino să dezveleşti
chipul zilei şi să-l săruţi , vino să te închini
minunii celei dintâi care este pulberea 
luminii peste lacrimile nopţii . Vino şi te
miră de înfăptuirea cea dintâi a zilei , dar
nu exagera nimic .... aşteaptă doar în
liniştea augustă trezirea naturii .''



Când şi când alerg

Alerg până unde se termină pământul .
Din saltul firesc mă desprind , mă înalţ şi ating cu vârful
 degetelor frunzele unui
ram . Alerg , mă înalţ , ating , cobor ....
Alerg până unde se termină pământul , nu trebuie să mă
 vadă nimeni şi saltul îmi
 reuşeşte de fiecare dată .


Visez cai verzi pe pereţi , visez stele albastre şi nori de vată de zahăr .
 Am gânduri colorate în roşu tăvălite prin
 iarbă , mă simt de parcă nu am crescut .
 Voi , luaţi-mă aşa cum sunt , uneori femeie
 cu vise lungi până la cer având luna în păr,
 alteori un om simplu cu vise simple şi
 mereu copil ghemuit în partea stângă a
 pieptului sau ascunsă între cer şi pământ.
 Şi în timp ce păsări albe îmi poartă visele
 pe aripi , eu mănânc vată de zahăr de pe cer,
 văd caii verzi alergând prin iarba crescândă
şi râd . De parcă niciodată nu am crescut ....