Zi sfântă . Miezul zilei . Natură , verde , mult verde ....

Oameni . Șoapte ... liniște ...pace . Privesc dincolo de toate astea ,

sunt aici pentru a trăi aici , sunt într-un moment de pace interioară ,

pentru a trăi acest moment , minții mele i-am legat aripi și am lăsat-o să zboare .

 Descopăr minunea de a fi , fără ieri , fără mâine , căci

eu sunt azi , mereu am fost azi . Gust bucuria de a exista în tot 

și în toate , merg prin viață stând în ea cu inima deschisă ...

M-am trezit tare de dimineaţă , să nu las Duminica să aştepte la uşa încuiată.I-am ieşit în întâmpinare cu braţele desprinse din umăr înconjurând-o cu mare de linişte la fel de firesc precum cerul înveleşte pământul în aripile sale.Îmi cerea ceva în taină,eu nu ştiam ce vrea...dar,am poftit-o în casă să împărţim splendori.Ea, atât de frumoasă...şi îmbrăcată în culori...Îi sărut orele pline de zâmbete ce răspândesc parfum de flori.Opresc timpul cu lanţuri de sticlă albastră,soarele rămâne agăţat în a mea fereastră pentru celelalte Duminici.