Căutare

duminică, 21 mai 2017

În spiritul dragostei 

În spiritul dragostei

De mă iubeşte cineva 
să-mi lase un semn în
colţul ochiului de soare ,
pe adiere de vânt , pe
parfum de tei .
Tu , oricine eşti , de mă
iubeşti lasă-mi un semn
la fereastră într-o
dimineaţă senină sau noroasă , printre picături
de rouă ,pe albastrul
 ciripitului de păsări , pe
 cerul ce promite
răspunsuri la întrebări .
Poţi să-mi laşi un semn pe violetul orizontului în
 depărtare sau pe piatra
 care , din întâmplare
 sau nu , a fost zidită în
 umbra timpului .
Poţi să-mi laşi un semn pe şoapta culorii unui
fluture sau pe fir de iarbă
mirosindă , pe cântec de 
frunză crudă sau pe rugăciune albă .
Lasă-mi un semn pe aripa îngerului
ce-mi stă pe umăr sau pe mâna mea stângă să-mi laşi un 
semn , îl voi vedea când am s-o întind spre ieri .
De ai curaj , lasă-mi un semn pe stele la noapte .
Eu , te voi recunoaşte .......


duminică, 14 mai 2017

Să-mi spuneţi şi mie .....

Dacă vedeţi pe stradă un
pitic uriaş cu ochi bulbucaţi
ce-şi poartă la subraţ 
cocoaşa verde , îmbrăcat
într-o lungă haină nu prea
faină , are părul roşu
vâlvoi , categoric...cu nevoi
de-al pieptăna , cu mers
săltat în ghete albastre
încălţat şi cu o privire de
nepătruns , să-l întrebaţi
unde m-a ascuns .

duminică, 7 mai 2017

Visul meu cu ochi

Veneam dintr-o parte a lumii unde realitatea are culoare 
albă . Visul meu avea un ochi iscoditor prin care mă urma .
Du-te acasă ! îi strigam , dar ochiul desena în aer semnul
drumului fără întoarcere . Înaintam greu , mergeam şi
gândurile îmi cădeau pe umeri . Ochiul , în spatele meu .....
Du-te acasă ! îi strigam , n-ai ce să faci aici , sunt multe
lucruri care nu există . Înaintam .... rătăceam printr-o 
pădure .... Umbra mea se ascundea în scorburile de ciocuri
învelite în mătase . Când am ieşit nu mă mai simţeam
ameninţată de nici o prezenţă . Doar o senzaţie stranie
mă îsoţea , că eu aş fi privirea , că eu aş fi visul unui 
vânturător cu mănuşi al timpului . 
Prea obosită pentru a mă îndepărta .





O rază de lumină nu pe genunchi o-ndoi .....
Lumina pleacă îndesată-n lucruri şi caută o respiraţie
mai largă . Să nu călcăm pe ea , să nu se spargă ....
Gesturi , şoapte , gânduri ce vin până aproape de buze 
şi se-ntorc .... Am lăsat fereastra deschisă  înspre lume ,
nu peste mult are să bată vântul .... şi în subţiori de vânt
un strop de împotrivire şi în miezul clipelor prezente se
odihneşte depărtarea .

sâmbătă, 6 mai 2017

Zâmbet albastru

Iau în mână o bucată de zâmbet şi o modelez după chipul
şi asemănarea copilului din mine . O rostogolesc prin iarbă
şi o arunc înspre cer şi îi cos aripi să zboare până în
albastrul albastrului . Zâmbesc la zâmbetul meu şi el
zâmbeşte la mine .
Hai doar să ne jucăm de-a oamenii mari şi să rămânem
 copii , vrei ?