Căutare

joi, 26 aprilie 2018

Hei , copacule !

În mijloc un copac,un singur copac.Şi eu.
Raze înjumătăţite diluându-i umbra lasă
o pată aurie şi nu înţeleg de unde  vin tonuri
de violet....Timpul nu te atinge,nici în joacă...
Frumuseţea ta îmi stăruie în gând şi mă
trezesc că te strig,cu toate numele tăcerii,
a pasului atins de mângâierea ierbii....
Neputincios într-un fel  aştepţi pe aprilie
când câmpia aceasta îţi va şti violet-auriul
umbrei anume....Tu eşti efortul nesfârşit al
pământului de a vorbi cu cerul .
























   Astăzi cerul m-a îmbrăţişat şi m-a luat cu el.
M-a aşezat pe un nor şi mi-a spus să-l 
colorez . Soarele m-a mângâiat cu o rază
pe ureche şi mi-a şoptit-,,pune-ţi o dorinţă!''
Eu am căzut pe gânduri . 
Am muiat pensula în verdele din copaci ,
am împrumutat un pic de galben de la soare,
un pic de la mare şi roşu de pe buze şi am
colorat cerul .