Mi-a bătut la fereastră un înger ce-n aripile-i albe ţinea o ramură de sânger Şi-n ea a împletit iubirile albastre culese noaptea dintre astre. În palmă mi-a pus o picătură de Rai , Eu , în tăcere am privit chipul lui bălai şi darul lui l-am primit fără teamă sărutându-i aripa calmă .
Ce minune stă în această făptură mică ? Ce tainică legătură îl poartă pe culmile vieţii ? Fiinţă nouă ce culege pretutindeni urmele minunilor , întreg universul cu tainele lui joacă în apele luminate ale ochilor săi . El , copilul , o făptură a vieţii neîntinate , o floare deschisă luminii , îndemn la simplitate şi frumuseţe . În el vorbeşte frântura de cer dată omului odată cu începutul . Când întrebările bat la porţile gândului tău împovărat şi cer dezlegare , când umbrele amintirilor alunecă pe pereţii sufletului şi cer o rază de soare , atunci stai de vorbă cu micuţa făptură ce poartă aripi la suflet , căci este mai aproape decât tine de firea lucrurilor , este mai aproape de Dumnezeu . În preajma copilului stăruie mereu o atmosferă de lumină , zâmbetul lui este ca o rugăciune purtată de îngeri . Tu dar al vieţii cu ochi de mirare Vin îngeri să te înfăşoare Lumii să te dăruiască Minune Dumezeiască .