De la o secundă la alta , acul ceasului se opreşte puţin .
De la o clipă la alta este un spaţiu gol , un spaţiu atât de
adânc încât e puţin dacă aş spune că ar fi infinit .
Zăbovesc din când în când pe marginea unei clipe şi admir
spaţiul nesfârşit şi plin de o imensă bucurie tăcută . Şi de pe
marginea unei clipe admir infinitul , eternitatea şi tot ce
mai este pe acolo . Când în inimă îmi rămâne un singur
sentiment , iar în minte un singur gând şi acestea se unesc ,
orice voal este străpuns şi pot vedea pauza dintre două clipe.
Profunzimea trăirii devine infinită . Ating profunzimea
scufundându-mă în interiorul unei clipe cu sufletul întreg .
Simţea atât de mult în ochii
ei cum cade , doar mâinile
le-a întins spre infinit , de
acolo îngerul privea la ea
trist . Simţea parfum de stele
şi gândea astral , credea că
poate prinde într-o mână
universul , că numele ei
poate naşte vibraţii şi ce
sclipiri de har credea că va
găsi .... când a început
războiul clipelor tirane şi
toate cuvintele o ucideau
barbar . Muşca din durere şi zadarnic aştepta mâna
dreaptă să o vindece . Trădătoare a timpului cu tăceri şi
anotimpuri fără număr se cuibăreşte acolo , la capăt de cer .
Un ecou de clopot unic .... şi o rază blândă pune în palma ei
aripi de zbor . Din zbor , în depărtare să se nască minune ,
regăsirea de ea în atâtea căutări , obosită de lupta
demonilor ce-i devorau fiinţa . Aştepta un semn de la îngerul
ce o privea trist , un sărut pe frunte era de-ajuns .
Prea târziu , a fost înghiţită de sferă .....
