Căutare

sâmbătă, 30 decembrie 2017

Inima priveşte pitită după colţul ochiului.
Distanţa până la buză este străbătută de
privirile incerte . Unele dorinţe rămân prinse
între pleoape , înlăuntru cresc ramuri ce 
tânjesc după cerul gurii , acolo unde se sparg
ploi cu soare . Prăbuşirile se fac pe bucăţi de
aduceri aminte . Strigătul lor pătrunde în
spaţiul unui timp descoperit dincolo de timp.
Se aud paşi alergând pe trotuarul dintre
sfârşit şi început . La intrarea în suflet se
vând bilete gratuite. Cumpărătorii sunt 
puţini. Pe sârma subţire dintre momente 
stau înşirate dezordonat suveniruri epocale.
Mi-e teamă când ating atât de uşor cerul cu
fruntea înălţată şi gânduri peste baierele
timpului să nu mă frâng .



vineri, 29 decembrie 2017

Ţi-ai cumpărat petarde ? Eşti cretin ?

E seară , e linişte în case , în bloc , nici pe stradă nu e forfotă
mare şi nici nu este târziu . Liniştea este spulberată de o
bubuitură care te face să sari de pe scaun , dacă stai pe 
scaun sau pe fotoliu sau oriunde stai , inima sare şi ea şi se
piteşte într-un colţ al casei . Seara îţi este tulburată de un
idiot sau cretin sau cum vreţi voi .... care aruncă cu petarde.
Crezi că e distractiv ? Nu , nu e . Nu se uită nimeni cum
bubuie o petardă murmurând ,,vai,ce frumos ....'' doar se
sperie şi nimeni nu e bucuros din acest motiv şi nimeni nu
pricepe bucuria ta . Lăsă petardele şi încearcă să faci
ceva folositor cu timpul tău . Ăsta este un mod de a te
distra ? Cum spuneam .... eşti cretin ?
Nu obişnuiesc să folosesc injurii , dar chestia asta , 
cu petardele chiar mă scoate din sărite .



sâmbătă, 23 decembrie 2017

Larg deschideţi poarta sufletelor voastre

Suntem fiinţe umane pline
de iubire , generozitate ,
puritate şi deschidere sufletească . Nu avem nevoie
de multe resurse să aducem
atmosfera de sărbătoare în
casele noastre . Nu avem
nevoie de mulţi bani , de 
obiecte sau de mâncare 
îmbelşugată . Crăciunul a devenit un prilej
de petrecere , o afacere comercială . Acum se
vinde şi se cumpără mai mult ca oricând în 
timpul anului . Această sărbătoare a ajuns
pentru mulţi , nu o ocazie de al onora pe 
Fiul , ci o ocazie de a onora poftele , 
transformând Crăciunul într-o sărbătoare a
pântecului . Nu este nevoie de mult să simţim
atmosfera sărbătorilor , abundenţa va fi la
timpul petrecut împreună cu cei dragi şi la
iubirea împărtăşită în cuvinte frumoase , din
inimă , abundenţa va fi în lumina din ochii 
lor , abundenţa este în starea de bine din 
sufletele lor . Nu este nevoie de bani mulţi să
avem sărbători minunate , ci doar să ne 
reamintim spiritul sărbătorilor . Şi să nu 
uităm că de Crăciun celebrăm Lumina care 
este şi a fost dintotdeauna în inimile noastre 
şi se numeşte iubire .
Bucuraţi-vă de magia sărbătorilor alături de
cei dragi stând în lumina caldă a iubirii .








miercuri, 13 decembrie 2017

Azi îmi urmez inima

Ca şi tine sunt îngăduită aici , pe pământul acesta unde eu ,
în trup de om fiind cuprinsă , la fel ca toţi ceilalţi îmi curg
existenţa într-o clepsidră ce n-are fire de nisip nelimitate .
Ştiind că într-o zi , habar n-am care , habar n-am când ,
ele se vor termina . Şi timpul ce-l am în trupul acesta vreau
să-l trăiesc frumos . 
Curaj să-mi urmez inima , ascultându-mi intuiţia am , iar
azi inima mea nu se mai teme de nimic . Nu se mai îmbată
cu iluzii ori aşteptări deşarte ci pulsează şi transmite 
direct , conform realităţii ei . Şi da , pentru a-mi apăra
inima aş putea lupta în luptă dreaptă privind în ochi omul
din faţa mea până acolo în prăsele , până acolo unde e 
esenţa lui . Pot câştiga sau pot fi înfrântă căci , cum altfel
s-ar putea creea acel echilibru ? Inima mea este mai mult
decât o bucată de carne ce zvâcneşte undeva sub coaste ,
undeva în stânga , undeva oriunde şi pentru un timp .
Un timp limitat în trupul acesta pe care îl am .
Şi atunci îmi pare firesc să trăiesc cât de frumos pot eu .
Azi , nu mâine . Acum , nu altădată . Aici , nu altundeva .




Nimic nu e ce pare a fi

Aţi văzut oameni coloraţi ? Oameni ce-şi vopsesc sufletul
în toate culorile momentului doar pentru a-şi hrăni eul
flămând , culori cu puteri miraculoase ce-i transformă
într-o secundă în ceea ce vor să fie . Îşi schimbă culoarea
după împrejurare , după interes , după foamea de faimă ,
după propriul lor bine , până la urmă . Îşi vopsesc sufletul
pentru că se poartă smerenia , milostenia , pentru că se
apropie o sărbătoare religioasă . Vor neapărat să arate
cât de buni creştini sunt , deşi uită adesea să ierte , uită
că minciuna este un rău , uită că nu trebuie să judece .
Sunt oameni care îşi vopsesc sufletul în culori calde 
spunând că iubesc , iubirea n-o vopsesc pentru că iubirea
nu are formă . Sunt oameni cameleoni , adevăraţi sunt 
doar în singurătatea lor . Restul sunt doar aparenţe .



duminică, 3 decembrie 2017

Înţelege-mă

Înţelege-mă când lumea mea se prăbuşeşte în juru-mi fără
nici un avertisment şi fără motiv . Străduieşte-te să mă
înţelegi aşa cum şi eu mă străduiesc să mă înţeleg . 
Înţelege-mă când vreau să mă plimb printre flori de maci
acum când uite , iarna vine , când dau culoare fiecărui lucru
dorind să ascund printre culori tot ce înseamnă eu , când
atârn între nuanţe de gri . Înţelege-mă când cad , nu văd 
drumul , de prea multe ori mă refugiez cu capul în nori să
vorbesc cu stelele , de teamă să nu-ţi fac ţie rău vorbindu-ţi.
Înţelege-mă că nu vreau să te supăr , căci mă doare .
Înţelege-mă când alerg după fluturi , când sunt copil şi 
vreau să mă iei de mână şi să-mi arăţi curcubee , să mă
învârţi ca într-un carusel , să-mi spui basme cu prinţi şi cu
prinţese . Înţelege-mă când îţi spun poveşti şi când mă
cuibăresc în lună . Înţelege-mă când o iau razna şi râd ca o
nebună , ori plâng că nu înţeleg haosul din mintea mea .
Înţelege-mă când îţi cer să facem un joc , când sar şi ţopăi ,
când îţi cer să mă arunci în sus şi te rog să mă prinzi .
Înţelege-mi egoismul când te vreau numai pentru mine şi te
aştept îmbufnată ore , închinzându-mă în cercul tăcerii .
Înţelege-mă că uneori pentru a te regăsii te îndepărtez , dar
te aştept , mereu te aştept . Înţelege-mă că mai e ceva
neimportant , doare . Doare al naibii de tare .





sâmbătă, 2 decembrie 2017

Pe stradă am văzut patru oameni .
Patru oameni am văzut pe stradă .
Am văzut pe stradă un om care ţinea în 
mână o mătură cu coadă lungă , foarte 
lungă era coada , era aşa de lungă....eram
curioasă ce poate face cu o mătură cu coada 
aşa de lungă , dar nu l-am întrebat. L-am
văzut cum îşi mătură acoperişul casei .
Pe partea cealaltă a străzii am văzut un om
care trăgea o sfoară lungă după el , sfoara
era lungă , lungă . Eram curioasă , mă
întrebam ce poate face cu sfoara aia lungă .
L-am urmărit cu privirea până a dispărut
după colţul străzii . Apoi , pe aceeaşi parte
a străzii a trecut un om cu o cocoaşă în spate.
Şchiopăta acel om . Mi-am zis că probabil
acolo , în cocoaşa din spate , îşi poartă anii.
Trebuie să fi fost mulţi ani , căci cocoaşa era
mare . Eram curioasă câţi ani purta , dar 
mi-a fost ruşine să întreb şi nu l-am întrebat.
Din partea opusă a străzii venea un om 
grăbit . Mergea repede , foarte repede şi
mergând aşa repede s-a împiedicat în ceva.
S-a aplecat , a luat de jos acel ceva , l-a privit
lung , apoi a pus acel ceva în buzunar şi a 
plecat . La fel de grăbit . Eram aşa curioasă 
ce era acel ceva în care omul grăbit s-a
împiedicat şi de ce l-a pus în buzunar , dar nu
l-am întrebat . Pe stradă au trecut patru 
oameni , atât . Eu am fost omul cinci . Acum
strada e pustie .