Căutare

sâmbătă, 27 iulie 2019

Şi-mi este aşa de albastru în suflet ..... :)

Nu las tristeţile absurde  cuib în inimă să-şi facă ,
Las sufletul să zburde , cânt , râd şi din toate fac o joacă .
Fac o mică sau mai mare nebunie , fac ceva ce nu-i permis ,
Şi-am să scriu pe zile ca pe o coală de hârtie ,
Tristeţi şi gânduri temătoare,nu veniţi la mine, este interzis.
Nu las ghimpii sorţii să mă-nţepe ne-încetat ,
Şi-am să-i ignor pe cei care mă privesc mereu peste umăr ,
Nu ofer din timpul meu  greşelile lor să le număr .
Eu dau vieţii mele culoare , nu o transform într-un chin ,
Din clipă fac sărbătoare,vârsta nu e în suflet , e în buletin .
Sunt rebelă , ieşită din tipare , ce mai lunecă timpul...tiptil...
Mă dezbrac de haina de om mare şi mă bucur să fiu copil .





joi, 25 iulie 2019

Şi-am încălecat pe-o şa .....

Îi iubesc ..... dintotdeauna m-au fascinat....
Iubesc caii pentru ochii lor mari şi blânzi , pentru mersul
lor graţios şi mândru , pentru postura lor impecabilă ,
pentru nobleţea lor , pentru încrederea pe care ţi-o
conferă , atunci când te lasă , supuşi , să-i încaleci .
 Sony ( calul care m-a plimbat prin tăcerea şi mirarea
pădurii ) a fost atât de darnic cu mine .... oferindu-mi 
din eleganţa şi splendoarea lui , oferindu-mi un 
sentiment intens de libertate de parcă lumea întreagă
era a mea . În acea zi m-am simţit mică , mică , mică .....
şi fericită . Mulţumesc Maria şi Iulian că mi-aţi făcut 
ziua mai frumoasă .

vineri, 19 iulie 2019

Azi ...




Frumos , sensibilitate , linişte , delicateţe , formă , esenţă , dăruire , dragoste , lemn , flori
Cu toate acestea au lucrat Maria şi Iulian Mihăilă la acest aranjament
Mulţumesc !
Azi mă simt un pic altfel .... Ceva îmi alunecă pe  frunte ,
apoi pe sprânceana dreaptă şi  umblă prin ochiul meu
stâng . Zâmbesc  .... ceva mi s-a  încrustat într-un
sărut pe  buza de sus .
Azi , ceva îmi alunecă  pe umăr , apoi pe sprânceana
stângă şi se ridică-n albastru infinit , îmi  cade în palmă
şi eu râd când ceva mi s-a încrustat într-un sărut pe 
buza de jos . Aproape de miezul nopţii mi se face aşa  de 
dor .... de vise , de nesfârşitele mirări , de fiecare vară ,
de mine .
Am să trăiesc cu drag la începutul firesc al fiecărei
dimineţi , am să trăiesc încetişor şi cuminte . Am să
trăiesc şoptit sau cu zgomotul uriaş al facerii lumii ,
am să  trăiesc curat cu zbor de îngeri şi cu jocul frumos 
de copil , cu înelepciune în tăcerile mele , absentă în 
căderea din mine , am să trăiesc căprui în limpezimea
ochilor mei , în liniştea serii . Am să  trăiesc într-un sărut ,
într-un zâmbet minune ,am să trăiesc în prelungiri de
univers şi-n amintiri  de Dumnezeu , am să trăiesc în
culoarea iubesc-ului , am să trăiesc sonor şi definitiv până
la sfârşitul perfect . Şi am să trăiesc cum vreau eu , cu
zgomot mult şi uneori în linişte prea mare , am să trăiesc
prin ploi de vară şi prin  soare , am să trăiesc în  alb şi
negru şi-n  toate culorile , am să trăiesc adorând în nuanţe.
Am să trăiesc aşa cum ştiu doar eu , cu rugăciuni şi uneori
uitată de Dumnezeu , am să trăiesc cu  oftat prelung , am 
să trăiesc în timp şi-n vremuri, uitând de toate-n mângâieri,
am să trăiesc adorând firesc , am să trăiesc în rătăciri
parfumate , zâmbind în gând a primăveri şi-a veri calde ,
am să trăiesc minune , încrâncenat şi fără de-nţeles la 
fiecare început de zi , de anotimp . La fiecare naştere
a mea pentru a fi . 



luni, 15 iulie 2019

E firesc ....

E un moment al oricărei zile 
E râs de copil şi e zâmbet de drag 
E numele pe care îl rostesc în şoaptă
E somn uşor şi e lună plină 
E soare , e vară , 
E ţipăt prelung şi o pasăre ce zboară
E cald şi e rece , o urmă de amiază
E gândul dintâi , e dor cumplit
E visul căprui şi-un curcubeu infinit 
E timp perfect şi zbor firesc 
E înger şi e Dumnezeu 
E liniştea dinspre seară şi minunea din zori
E orice lucru simplu sau nimicul frumos 
E cântec curat şi e tăcerea-nţeleaptă
E cuvânt , o limbă nevorbită
E dragostea şi e iubirea întreagă 
E zgomotul lumii şi naştere de Univers 
E adormirea blândă , e miezul de noapte 
E o privire perfectă şi o mirare de toate 
E linişte , e rugăciune 


duminică, 14 iulie 2019

Cândva ....

Cândva nu voi mai şti decât o  poveste , una singură .
Va fi însă de-ajuns , cineva o să mă asculte mereu 
şi o să-mi lăcrimeze vise pe obrazul stâng şi mă va 
ruga în şoaptă să mă sărute cu verde-n veri pe albul
ochiului . Uitată la marginea vreunui infinit , mi-aş
aminti doar umbre de timp , copii mi s-ar aşeza pe 
genunchi şi mi-ar măsura în tăceri fiecare linişte şi
orice minune , iar dintr-o rugăciune doi pui de îngeri
ne-ar învăţa cum să zburăm .
Cândva nu voi mai şti decât o iubire , una singură ....
însă va fi de ajuns .... cineva mă va privi mereu 
şi o să-mi zâmbească cu vise , apoi mă va ruga în 
şoaptă să mă las sărutată verde absent pe albul 
tâmplelor .



miercuri, 10 iulie 2019

Astăzi vreau să fiu copil

M-am trezit din somnul meu rotund cu ochii pe jumătate
închişi , ca nu cumva visul să fugă printre gene .
Dimineaţa am colorat-o în toate culorile curcubeului ,
în buzunare am îndesat zâmbete şi soarele l-am legat
de încheietura mâinii mele stângi . Inimii i-am dat
drumul să zboare până la buza cerului sărut , alergam
în zig-zag să nu mă prindă gâze şi fluturi , m-am strecurat
printre respiraţii de viaţă şi am strigat la oamenii mari cât
m-a ţinut gura că le ofer gratis felii de zâmbet şi eternitate.
Din umeri îmi creşteau aripi şi păsările m-au învăţat 
zborul în spirală , din poala vremii m-au învăţat să mă
hrănesc cu bucurii şi să mă regăsesc în fiecare anotimp .
Astăzi mă dezbrac pe dinăuntru fără teamă , să fiu copil .
Astăzi vreau să fac năzbâtii , vreau să sar de pe un picior
pe celălalt şi să râd cu gura până la urechi , astăzi vreau
să-mi prind urechile în zgomotele zilei şi să mă prăbuşesc
în braţele moi ale violetului apus în care zburdă poveşti
ce alungă fricile de la răscrucea somnului cu visul , după
o zi de întrebări ce-şi găsesc răspunsuri aruncate aiurea 
de oamenii mari care au uitat să îmbrăţişeze .
Astăzi , lăsaţi-mă să cred că sunt copil .



marți, 9 iulie 2019

Poate e doar un vis ....

La geamul meu luna numără respiraţiile ritmice 
ale norilor , stelele mi se împletesc pe degete şi un
licurici mi s-a agăţat de pleoapă a zâmbet .
Miroase a doruri ce îmi cresc pe glezne , albastru ,
ca de iris atunci când clepsidra tace şi când secunda
încremeneşte între două îmbrăţişări a aşteptare .

luni, 8 iulie 2019

Nicăieri nu poţi mai bine de lumea-ntreagă să te pierzi , decât pe-ngustele poteci sub bolţile cu frunze verzi

Deschid uşa pădurii lăsând în urmă trecutul cu gura căscată
sau o fereastră deschisă în priviri , ca o mirare între rostiri .
Pădurea nu simte cum muşc din ea cu sete ca dintr-un măr
verde şi lumina o sorb într-o linişte patriarhală . 
Spre ochiul ei întind mâna şi îi smulg din plămâni aerul
neinvadat . M-a îmbrăţişat cu parfumul ei dulce , suav 
şi n-am mai simţit nici ură , nici supărare , ci doar lumină
şi-mpăcare .
Pentru ce îţi întinzi crengile atât de sus ? Pentru a te ruga 
cerului ? E adevărat , nu toţi oamenii pot simţi la fel de
intens parfumul tău , nu toţi pot rămâne fermecaţi de 
măreţia ta , nu toţi te iubesc la fel şi nu toţi îţi simt durerea.
E adevărat , nu toate sufletele vibrează la muzica ta şi nu
toţi aud chemarea ta . Şi atunci mă-ntreb , oare nu pentru
aceştia te rogi mereu cerului ? 


joi, 4 iulie 2019

Şi era atâta linişte-n albastru ....



Privesc în ochiul tău albastru 
Şi-ţi simt în inimă văpaia 
Şi nu ştiu de eşti vis sau mintea-mi joacă feste ,
Vrei parcă să-mi spui o poveste ....
Din mijloc de pădure , din lumea ta tăcută
Şopteşti ceva neînţeles , parcă respiră un cântec ....
Mă aplec uşor spre tine , un aer rece mă sărută ,
Cu gândul în al tău farmec încet alunec .
La malul tău gleznele mi le odihnesc ,
De cu zori te-am căutat prin pădurea divină 
Şi iată , un dar mi-a fost să te-ntâlnesc 
Pe tine ochi albastru , sub a cerului lumină .

marți, 2 iulie 2019

Ce-mi doresc ....

Îmi doresc ca dimineaţa să mă trezească razele
blânde a unui soare de vară , să mi se servească
cafeaua într-o cană mare pe o terasă cu multă
verdeaţă . Îmi doresc să plouă ca pe vremea când
eram copil şi să nu am umbrelă . Îmi doresc să
ajung într-un loc cu armonii depline , să învăţ 
să înot înainte de a mă arunca în valurile turcoaz
ale unei mări neştiute de mine . Îmi doresc să urc 
semeţul pisc al muntelui din visul meu , să alerg 
prin păduri desculţă , să-mi sărute roua tălpile ,
să mă pierd în calmul de sus , să mă sărute perle
din trunchiul de apă cascadă , pe mâini cu zâmbet
să fiu stropită . Îmi doresc să rămân o vreme cu
ochii aţintiţi în asfinţit , să zbor ţinându-mă de 
aripa unui vânt hoinar . Îmi doresc ca între 
respiraţii să îmbrăţişez rotund şi în palme să-mi
crească orhidee . Îmi doresc să ţin timpul în loc
şi clipa să mi-o prind în piept . Îmi doresc să 
iubesc mai mult şi să fiu mai înţeleaptă decât 
cel mai bătrân înţelept . Îmi doresc să cânt la 
vioară şi să compun armonii celeste . Îmi doresc 
să fiu dincolo de pretutindeni şi dincoace de
aproape . Îmi doresc .... vai , dar câte nu-mi doresc .....