Energia lunii pline

 Luna rotundă și strălucitoare răspândește lumina ei printre 

umbrele nopții , stelele vibrează într-un ritm cosmic .

Absorb energia sferei de lumină și o stare de liniște și pace îmi

inundă întreaga ființă , spiritul mi se purifică . Mă îmbăiez în

lumina ei argintie lăsând-o să mă curețe , eliberez tot ce nu-i

este de folos sinelui meu . Totul se reînoiește , renaște.

Sunt recunoscătoare pentru ceea ce sunt , pentru tot ce am și 

pentru ce nu am , recunoscătoare pentru toate experiențele și

pentru toate lecțiile învățate . Conștientizez că totul e în mine ,

sunt creatorul propriei realități , a propriei vieți . Doar de mine

depinde cum aleg să-mi continui călătoria pe acest pământ .

Dacă ne-am întoarce la început ?

 Cerul se retrage , își schimbă culoarea , surâsul dispare...

,,Trebuie să coborâm!".Să coborâm,să coborâm,să coborâm...se

aude ecoul .Fiorul coborârii ascuns în rădăcină umple cerul.

Coborând din înalt ne risipim , ne rupem în bucăți , în zeci de

bucăți , în sute de bucăți , în mii de bucăți , bucăți risipite în 

niciunde care se adună , se unesc formând un tot . 

Și ne întoarcem la început căutând calea prin care am venit și

trecem prin timp. Ne căutăm de la început până ne găsim .

Cerul are nevoie să își reia drepturile. Pământul are nevoie

de liniște.Ce se întâmplă cu timpul când întoarcem clepsidra ?

Tăcere

 Au trecut ceva ani , mulți în tăcere

Ore , minute , clipe efemere 

Avem tâmplele mai albe 

Speram la zile mai senine 

Și suflete de împliniri mai pline 

De arome dulci ce-n noapte se ivesc

Când luna , stelele ne privesc

Și când ne întâlnim de dimineață

Să bem cafea nu ne mai privim în față

Și nu vei mai toci

Grijile de peste zi

Mințim că ne este bine...

Eu recunosc , am zile debile

Mulțimi , tramvaie , spaime , dureri

Trec peste ele cu degetele prelungi

Însă tu n-ai vrut nicicând să alungi

Aburul ce ne-a unit mereu

Știu , e greu , al naibii de greu ...

Dar poți din trup povestea noastră să o scoți ?