Căutare

joi, 10 mai 2018

Eu şi macul

Mă bârfesc oamenii din bloc că n-aş fi 
cuminte , chiar deloc . Spun că aş avea o 
aventură . Cu un mac . Nu , nu de cultură ,
ci cu un aventurier ce nu locuieşte în vreun
cartier , el stă ascuns în lanuri de cereale ,
prin oraş doar dă târcoale . Şi sunt indignaţi
când el mă strânge în braţe şi mă sărută
cu foc , cică e un dobitoc că-mi lasă pe buze
urme de roşu aprins  ( oare când ne-or fi
surprins ? ) . Tot ei spun , oamenii din bloc ,
că ar fi un escroc , că pe lângă el ar mai
avea şi albăstrele şi că , vezi doamne , eu
femeie serioasă , ce caut printre ele , de ce
mă las sărutată pe coapsă când mă aşez
în iarba deasă , că sunt indecentă şi pe acasă
mai puţin prezentă . Ce aş putea să le spun 
eu .... că nu iubesc doar unul , iubesc toţi 
macii din lan , petala lor gingaşă şi trupul
lor subţire , că au tandreţe nemărginită şi
de la ei am adunat iubire ? Dar mai bine
nu le spun nimic , îi las să creadă ce or vrea.
Eu nu spun nici nu , nici da .







Am prins rădăcini adânci, tu eşti verde împărat M-ai făcut împărăteasă peste-ntregul tău palat, Şi la nuntă ne-au cântat mii de roiuri de albine Şi ne-a cununat un brad peste-un lac de apă vie, Din sărutul tău îmi cresc ramuri şi iar infloresc Mii de fluturi ni se-adună, martori cum eu te iubesc, Mă-nvelesc cu răsuflarea vântului ce-aduce timpul Mă iubesc cu tine verde, verdele-nconjoara chipul. Mă iubesc cu tine verde, verdele-nconjoara chipul Trag petale peste mine, îmi fac plapumă de var Mă acopăr cu iubire, cantecul din frunze zboară, Peste codrii, peste nori, dansul ţine până-n zori Ca să ţii o viaţă-ntreagă minte cum e să te-nsori. Ca să ţii o viaţă-ntreagă minte cum e să te-nsori