Căutare

sâmbătă, 27 iunie 2020

Mi-au căzut niște întrebări așa , din senin ....

Cine ne încarcă ziua în lungi secunde
Și cine le macină-n piua orei rotunde ?
Cine trăiește în sâmburele uitării
Așteptând răsărituri iluzorii ,
Sau poate în miezul lumii
Cu dor de întoarcere la sânul mumii ?
Câți cu zâmbet în priviri
Primesc dar de îndrăgostiri ?
Câți cresc floare în câmp,când îl semeni
Vă întreb pe voi , oameni ...
În alintul dimineții de mijire nouă
Cine pacea sa o lasă ca pe flori, rouă
Și cine învârte lumea asta rotundă ,
Poate cineva să îmi răspundă ?


foto-https://www.facebook.com/MihailaIulian  , Photographer la Spoke Pictures

miercuri, 17 iunie 2020

La margine de gând

Dincolo de cuvinte e liniște ....Stau la marginea unui gând
unde îmi așez tăcerea . Reazăm liniștea secundelor prinsă
între gene , în brațe am bucăți de cer , de stele și viitor .
În lumea nerostitelor vorbe îmi sprijin tâmpla și liniștea 
îmi urcă spre suflet ....Din palma mea dreaptă se desprind 
așteptări .... Un vânt moale lunecă liniștit în noapte , e frig
și plouă încet .
Soarele , cine l-a furat ?


luni, 8 iunie 2020

Ziua tatălui meu

Îți stau durerile pe umăr tată , or fi de la ploaia asta  
ce de streșină stă agățată . Hai , până merg eu să
închid ploaia în adânc și cu soare peste ziua ta s-arunc ,
tu mai pune de-o poveste și în pahar mai toarnă un pic
de vin , să te însoțesc pe nu știu care drum , printre
năluci de fum , printre iluzii ponosite și prin vreo două ,
trei ispite . Mai scoate o poveste din a zilelor tăceri , să-ți
mai ușurezi sufletul de poveri . Căci cine știe  când o să
 mai trec al casei prag și la piept să te mai strâng de
drag . Azi am venit să stau cu tine , vezi bine... timpul se
duce și dă cu piciorul clipelor năuce . Și să-mi dai iertări
sfințite să îmi rămână aducerile-aminte albe și neprihănite.
Te sărut pe frunte și pe mâna-ți caldă , dragostea de tine
nicicând să nu se piardă . La cei  optzecișiunu de ani eu îți
doresc să rămâi sănătos ,tatăl  meu  frumos !


O pasăre albă cântă o baladă ....ciudat mai îngână acum
și  vântul....tu tată  acoperi  cu  privirea întreg pământul.
Cu chipul blând , cu vocea domoală , te înalți deasupra
tuturor cu sfială . Prezența ta caldă face în jur lumină ,
ziua devine senină și toate le faci atât de firesc....la tine
în inimă toate loc își găsesc . Atât de frumos , de natural ,
de împlinit ,  eu nu  te văd îmbătrânit . Tu ne ții pe toți 
cu  grijă și  cuminte în palma ta cu riduri multe , noi te
mângâiem pe tâmpla argintie și îți aducem cu drag bucurie.