Azi pe stradă m-a oprit un ins cam zăpăcit și mă întreabă:
-,,Nu te supăra , ești tu cumva toamna ?''
I-am zâmbit și i-am răspuns :
-,,Scuză-mă , tu mă confunzi , nu sunt eu cea care poartă
vântul în spinare , nici ploaie eu nu aduc , nici frunzele
nu le arunc , despre brumă ce să zic .... eu am trupul
mic , nu pot eu să fac aceste .... gutuia n-o coc eu și nici
strugurii din vie . Ce , port eu pălărie ? Cu zorzoane ?
Adică , mere , pere , struguri , nuci .... zburd eu veselă
prin lunci ? Nuuuu .... nu sunt eu ...."
Și dau să plec , dar nu pot de el să trec căci îmi ține calea ,
tot ce eu i-am spus e clar , i-a displăcut. Și cu un aer încrezut
îmi zice :
-,, Știi , ochii îți sunt de chihlimbar , n-ai habar ce rece ești ,
chiar acum când mă privești , părul îți este maroniu cu
reflexii aurii ca și frunzele din vii și haina ta cu glugă mă
face să mă tem că ai să aduci ploaia și vânt cu frig extrem .
Mergi pe stradă îngâmfată parcă a ta e lumea toată , ești
învăluită-n ceață , zâmbetul tău mă îngheață ''.
Am rămas aproape mută , ce puteam să mai zic ? Nu am
vrut să-l contrazic , poate chiar eu sunt toamna , metafizic
vorbind ..... Ciudat ....
Căutare
luni, 28 octombrie 2019
duminică, 27 octombrie 2019
CU TOAMNA LA UN CEAI
Am invitat-o pe doamna Toamnă la un ceai ,
La un ceai de vară , din flori de tei
Și am sărutat-o cu ochii mei .
O eșarfă mi-a adus în dar
Și cercei de chihlimbar ,
O crizantemă-n păr mi-a pus
Și prin povestea ei m-a dus .
Am stat o după-amiază întreagă
Ascultând Mozart la un ceai de vară
Trecând în alte sfere pe acorduri de vioară .
În liniștea de după cânt
S-a auzit o frunză foșnind , departe ....
Mi s-a părut o filă-ntoarsă de carte ,
Din cartea toamnei cu povești .
Când seara peste fire s-a lăsat
Doamna , pelerina-i aurie a îmbrăcat ,
Mi-a spus că trebuie să plece
Și m-a sărutat cu-n aer rece .
Eu am îmbrățișat-o atât de strâns
Că a izbucnit în plâns , un plâns de bucurie
Și a plecat lăsând în urma ei o dâră ruginie .
La un ceai de vară , din flori de tei
Și am sărutat-o cu ochii mei .
O eșarfă mi-a adus în dar
Și cercei de chihlimbar ,
O crizantemă-n păr mi-a pus
Și prin povestea ei m-a dus .
Am stat o după-amiază întreagă
Ascultând Mozart la un ceai de vară
Trecând în alte sfere pe acorduri de vioară .
În liniștea de după cânt
S-a auzit o frunză foșnind , departe ....
Mi s-a părut o filă-ntoarsă de carte ,
Din cartea toamnei cu povești .
Când seara peste fire s-a lăsat
Doamna , pelerina-i aurie a îmbrăcat ,
Mi-a spus că trebuie să plece
Și m-a sărutat cu-n aer rece .
Eu am îmbrățișat-o atât de strâns
Că a izbucnit în plâns , un plâns de bucurie
Și a plecat lăsând în urma ei o dâră ruginie .
sâmbătă, 26 octombrie 2019
Din miezul toamnei
meu de copil . Lunec prin zi cu părul un pic răvășit ,
lunec tăcută și nimeni nu mă întrerupe . Sunt perfectă așa.
Îmi doresc o liniște primordială , eternă .
Și lunec prin zi doar eu cu numele meu de copil .
luni, 7 octombrie 2019
Dorul
dorul meu ? Mă privesc în oglindă printre fluturii de noapte,
ochii caută ceva de ieri ....
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)