Iarnă nebună , sub
zăpezile tale caut
mărţişoare.
În adâncuri albe caut
ghiocei să-i fac leac
ochiului ce doare,căci
prea ţinteşte stranii
depărtări când mi-ai legat toate visele cu şnururi de scări.Vânturi
ireale îmi fac neştiute semne,slute năluci îmi
bat în poartă să îmi arate unde ai ascuns tu,
iarnă nebună , sub zăpezile tale mărţişoare.
În ochiul care doare de dorinţe plânse
şi-n oase port albul iernilor neninse .
Pe umeri duc ţipătul păsării de gheaţă ,
paşii mi s-au încurcat în azi , să-i pun
în ordinea de mâine poate nu îşi au
rostul căci timpul s-a mutat şi nu ştiu de
unde începe să cadă . Trec pe lângă
margini de clipe şi mă opresc la poarta
cu lacăt albastru . În întunericul alb se
adânceşte misterul iernilor neninse .