Căutare
marți, 31 decembrie 2019
duminică, 29 decembrie 2019
Îmbrac clipa în vibrația inimii lăsând-o să străbată necuprinsul
Și-au năvălit amintirile
mele rotunde , ca niște
rostogolit până la
picioarele gândului .
Secunde zburătoare mă
fac să tresar , odaia
inundată cu râsete devine
neîncăpătoare și căldura
lemnului trosnind în foc
mă afundă într-o dulce
visare ....
De unde vii copilă de mă
tulburi așa tare ?
Țopăind și surâzând , din
alte vremi îmi pare ....
Sau din vreun ascunziș
astral , din lumile celeste
sau poate dintr-o poveste?
De unde ai ieșit , dintr-o
fantă de lumină , din
cerul învăluit în curcubeie
Pășind prin gândul meu
cu atâta grație ?
Simt mirosul tău dulceag în a mea ființă
Și da , în suflet simt a ta prezență .
Ești un ecou al chemărilor profunde ,
Ai venit , acum știu de unde
Și ce doruri de tine mă leagă ,
Prin ochii tăi văd o lume-ntreagă .
Zâmbind , copila întinde mâna spre mine ,
Cu degetele în aer îmi desenează un mâine
Și șoptit mă cheamă să-i cântăm dimineții mundană
Mantră răsăritului prins în geană ,
Pași urmând calea în adâncul inimii
Când șase aripi întind spre noi serafimii .
Rămânând în timp , dincolo de timp , în mult
În aproape , în rotund, în înalt .
marți, 24 decembrie 2019
Ajunul meu
Ce poate să te liniștească mai mult și mai mult acum ,
în această perioadă a anului decât colinda ? Colinde ce
răzbat din piepturi fragede de copii , simplu și sincer ,
colinde vechi , de tradiție , cântate în cor , orchestrate ....
Eu ascult colinde încă de la începutul lui decembrie și
le cânt . Da , le cânt pentru mine , le murmur ușor la
servici , pe stradă (nu în mulțime , să nu se creadă c-aș
fi deplasată :) ... ) și le cânt acasă , în intimitatea casei
mele . Și uite așa , colindele mă poartă într-o lume
demult îndepărtată , pe care o privesc cu ochii închiși ,
căci doar așa îi pot vedea culoarea , așa simt aroma
de mere coapte cu gust de fericire așteptând cu nerăbdare
ca luna să încapă toată în rama ferestrei și noi , ființe
plăpânde pline de dorințe și cu o nestare a pașilor de a
străbate ulițele satului , intrând din casă în casă cu
bucurie sinceră și din prea plinul sufletelor noastre
de copii să dăruim colindul nostru .
Frigul ne învioară simțurile , zăpada scârțâie sub pașii
noștri și fiecare umblet ne poartă bătăile inimii mai
aproape de orice măruntă bucurie . Colindăm la case
cu porțile larg deschise , la case cu porți închise , colindăm
oameni ce ne primesc cu bucurie și oameni ce nu ne primesc.
În mers se aude clinchetul bănuților în buzunare.
Nu am înțeles nici atunci , nu înțeleg nici acum de ce
copiii se bucură mai mult când adună în pușculiță
bănuți și nu orice altceva . Pentru mine bucurie nu era
dacă primeam sau ce primeam , pentru mine bucurie
era să cânt . Ajunul Crăciunului pentru mine însemna ceva
ce nu știam să spun în cuvinte , ceva înalt , ceva dincolo
de ființă . Simțeam sfințenia acelei nopți , o bucurie
nemărginită , o bucurie a sinelui și găsirea ei în ceilalți ,
un ghem deșirat de emoții și trăiri . Credeam , în mintea
mea de copil , că oamenii din spatele ușilor închise și
insensibili la glasurile cristaline ale colindătorilor nu vor
afla de Nașterea Domnului pe care noi în clinchet de clopoțel
o vesteam . Poate la anul viitor .... , căci Isus se naște în
fiecare an și de fiecare dată . Acum , eu rămân să ascult
colinde și nu mă pot împotrivi lacrimilor ce îmi mângâie
obrazul . De dor ? De bucurie? Nu știu ....
în această perioadă a anului decât colinda ? Colinde ce
răzbat din piepturi fragede de copii , simplu și sincer ,
colinde vechi , de tradiție , cântate în cor , orchestrate ....
Eu ascult colinde încă de la începutul lui decembrie și
le cânt . Da , le cânt pentru mine , le murmur ușor la
servici , pe stradă (nu în mulțime , să nu se creadă c-aș
fi deplasată :) ... ) și le cânt acasă , în intimitatea casei
mele . Și uite așa , colindele mă poartă într-o lume
demult îndepărtată , pe care o privesc cu ochii închiși ,
căci doar așa îi pot vedea culoarea , așa simt aroma
de mere coapte cu gust de fericire așteptând cu nerăbdare
ca luna să încapă toată în rama ferestrei și noi , ființe
plăpânde pline de dorințe și cu o nestare a pașilor de a
străbate ulițele satului , intrând din casă în casă cu
bucurie sinceră și din prea plinul sufletelor noastre
de copii să dăruim colindul nostru .
Frigul ne învioară simțurile , zăpada scârțâie sub pașii
noștri și fiecare umblet ne poartă bătăile inimii mai
aproape de orice măruntă bucurie . Colindăm la case
cu porțile larg deschise , la case cu porți închise , colindăm
oameni ce ne primesc cu bucurie și oameni ce nu ne primesc.
În mers se aude clinchetul bănuților în buzunare.
Nu am înțeles nici atunci , nu înțeleg nici acum de ce
copiii se bucură mai mult când adună în pușculiță
bănuți și nu orice altceva . Pentru mine bucurie nu era
dacă primeam sau ce primeam , pentru mine bucurie
era să cânt . Ajunul Crăciunului pentru mine însemna ceva
ce nu știam să spun în cuvinte , ceva înalt , ceva dincolo
de ființă . Simțeam sfințenia acelei nopți , o bucurie
nemărginită , o bucurie a sinelui și găsirea ei în ceilalți ,
un ghem deșirat de emoții și trăiri . Credeam , în mintea
mea de copil , că oamenii din spatele ușilor închise și
insensibili la glasurile cristaline ale colindătorilor nu vor
afla de Nașterea Domnului pe care noi în clinchet de clopoțel
o vesteam . Poate la anul viitor .... , căci Isus se naște în
fiecare an și de fiecare dată . Acum , eu rămân să ascult
colinde și nu mă pot împotrivi lacrimilor ce îmi mângâie
obrazul . De dor ? De bucurie? Nu știu ....
duminică, 22 decembrie 2019
Fericirea sărbătorii
Prin suflet emoțiile adie ușor
Sub senine gânduri norii se risipesc
Foșnet în nerăbdare , vlăstare în așteptare
Plutiri de zboruri albe
În priviri luminile sunt calde
Neliniști se pierd în iertare
Iubirea alintată de gesturi delicate
Încântarea vine pe rostiri blânde
Petale roșii își împrumută culoarea
Decoruri clipind a bucurie
E sărbătoare
Sub senine gânduri norii se risipesc
Foșnet în nerăbdare , vlăstare în așteptare
Plutiri de zboruri albe
În priviri luminile sunt calde
Neliniști se pierd în iertare
Iubirea alintată de gesturi delicate
Încântarea vine pe rostiri blânde
Petale roșii își împrumută culoarea
Decoruri clipind a bucurie
E sărbătoare
Lucrat manual de Stories BySpoke sub atingeri de simțiri ,lemnul blând în mâinile lui Iulian Mihaila
simțirea tresare în înverzite speranțe și senin în mâinile lui
Marry Cristina |
Într-o vară de an 2019
Mi-a prins inima în zâmbetul ei larg
Ochii ei veseli și plini de lumină i-a asortat cu fericirea
M-a purtat până la marginea lumii și apoi ne-am
așezat să povestim despre cerul de acolo și inima mea
a clipit de bucurie
sâmbătă, 21 decembrie 2019
O noapte de iarnă
În noaptea asta calmă , stoluri de șoapte
Cu aripi de înțelesuri se preling peste case .
Și văd bătrâne ierni în suflet păstrate
Și farmecul zăpezilor albastre ,
Lin , îngeri coboară pe-a stelei rază
Și cu blândețe pe umeri ni se așează ,
Din cer ne veghează sfinți cu chipuri diafane
Încărunțiți azi prin icoane .
Iată , cerurile sau deschis ,
Voci împletite cu har divin coboară
Și întreaga fire o-mpresoară ,
Colinda veche în suflet ne-a pătruns .
În noaptea asta atât de calmă
Am simțit pe creștet o caldă palmă ,
Este Dumnezeu , mi-am spus
Și am așteptat cumva un răspuns ,
Dar , n-am primit ... doar am simțit
Și mi-a fost de-ajuns .
Cu aripi de înțelesuri se preling peste case .
Și văd bătrâne ierni în suflet păstrate
Și farmecul zăpezilor albastre ,
Lin , îngeri coboară pe-a stelei rază
Și cu blândețe pe umeri ni se așează ,
Din cer ne veghează sfinți cu chipuri diafane
Încărunțiți azi prin icoane .
Iată , cerurile sau deschis ,
Voci împletite cu har divin coboară
Și întreaga fire o-mpresoară ,
Colinda veche în suflet ne-a pătruns .
În noaptea asta atât de calmă
Am simțit pe creștet o caldă palmă ,
Este Dumnezeu , mi-am spus
Și am așteptat cumva un răspuns ,
Dar , n-am primit ... doar am simțit
Și mi-a fost de-ajuns .
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)